Traseul saptamanii / Mic tur de MARAMUREŞ

EU si Maramureşul Online va propun o excursie de o zi, tuturor celor care doresc să cunoască principalele valori ale Ţării Maramureşului, valori care consacră o istorie perenă şi nealterată, a unei tradiţii culturale şi spirituale cu ample ecouri în conştiinţa de neam a unui popor ce îşi conservă sacralitatea valorilor în suflet.
Fiecare sat din Maramureş este o vatra de civilizaţie, fiecare "găzduieşte" comori inestimabile, monumente de arhitectura si arta populara unice a căror valoare a fost recunoscuta de cele mai importante autorităţi mondiale (UNESCO a inclus 8 biserici de lemn din Maramureş în lista Patrimoniului Mondial al Umanităţii aflat sub protecţia acestei instituţii). O natură extrem de darnica, peisaje minunate, posibilităţi de recreere si drumeţii, iată cadrul unei vacanţe reuşite din start.

Tărâm al bisericilor de lemn, al picturilor religioase pe sticla, de o bogăţie folclorica si mitologica nemaiîntilnită, Tara Maramureşului se găseşte la Nord de Transilvania in Nord Vestul României, acoperind o suprafaţă de peste 3,300 km patrati. Protejata in mod natural la sud, est si vest de munţi maiestuoşi, si de meandrele leneşe ale Riului Tisa la nord, aceasta regiune adânc impregnata de mit si istorie a ramas aproape neatinsa de influentele secolului XX. Descendenti directi ai dacilor liberi, morosenii au stiut sa-si pastreze traditiile si obiceiurile intacte de-a lungul secolelor. Taranii inca mai poarta la munca cimpului vesminte tesute in casa, schimbindu-le de sarbatori cu straie brodate in culorile traditionale: alb, rosu si negru.
O adevarata civilizatie a lemnului s-a dezvoltat in Maramuresul Istoric. De la bâta cu care se apara de fiare pâna la templul inchinat Divinitatii, maramuresanul a facut din aproape toate uneltele si obiectele de care traiul sau avea nevoie, o arta in lemn. Desavirsirea au atins-o in constructii monumentale precum portile ce le strajuiau casele si bisericile unde se inchinau. Acestea sint elemente simbol ale civilizatiei lemnului locale.
Poarta maramureşeană- emblemă a unei culturi transcedentale e dimineata pina seara, de luni pina duminica, in orice anotimp, viata maramuresenilor este un adevarat ritual, care se desfasoara la fel de secole. Citeva mari sarbatori au in Maramures un specific aparte.

In trecut numai "nemesii" (innobilatii ) aveau dreptul de a-si face o poarta mare. Corelarea portii cu un anumit statut social a stimulat construirea unor porti cât mai monumentale, mai bogat ornate corespunzator prestigiului social al proprietarului. In Maramures au fost de-a lungul timpului numerosi mesteri cioplitori de porti, talentati care au creat adevarate opere de arta. Grinzile masive, expresivitatea motivelor ornamentale fac din portile maramuresene adevarate arcuri de triumf dedicate fiecarei gospodarii.
Decorul este de obicei alcatuit dintr-o frânghie rasucita care formeaza rozete solare, arbori ai vietii stilizati, cruci si marci crestine masiv reliefate de indemânarea cioplitorului.
Crestaturi sau scrijelituri figurând animale, pasari,serpi sau figuri antropomorfice; date inscriptionate sau nume de proprietari vin sa intregeasca o lucrare monumentala care imbina elemente de fond arhaic cu expresii moderniste. Azi in Maramures pot fi admirate porti noi, cu elemente decorative de inspiratie recenta, multe dintre ele dorindu-se a fi originale sau expresii ale fanteziei artistului ce le-a creat.

TRASEUL EXCURSIEI


		BAIA MARE - BAIA SPRIE – ŞIŞEŞTI – ŞURDEŞTI –CAVNIC - OCNA-ŞUGATAG –SIGHETU MARMAŢIEI – SĂPÂNŢA - PASUL HUTA CERTEZE – SEINI – BAIA MARE

Obiective turistice pe traseu
Complexul muzeal Vasile Lucaciu –Şişeşti
Piatra “Stâlpul Tătarilor”-monument – obelisc- Cavnic .
Cămaşa cu zale a eroului mitic, Pintea Viteazul - Biserica din Budeşti.
Complexul balnear Ocna Şugatag.
"Memorialul Durerii”-Sighetul Marmaţiei.
Săpânţa “Cimitirul Vesel”
Ţara Maramureşului

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online

Maramuresul Online /...publică imagini de la un raid american din 2007 în Irak, în care au murit angajaţi Reuters - VIDEO

Site-ul de Internet Wikileaks.org, specializat în difuzarea de informaţii sensibile, a dat publicităţii, luni, înregistrarea video a raidului unui elicopter al armatei americane, care a provocat, în urmă cu trei ani, moartea a doi angajaţi ai agenţiei Reuters şi a altor persoane.

Imaginile, filmate la bordul elicopterului Apache, sunt însoţite de conversaţii între piloţii aparatului şi serviciile de control de la sol: ei identifică persoanele care circulă pe o stradă din Bagdad ca fiind insurgenţi înarmaţi şi cer autorizaţia de a deschide focul.

Wikileaks nu precizează cum au fost obţinute aceste imagini spectaculoase filmate în iulie 2007 şi vizibile pe site, ca şi pe Youtube.

Se poate vedea un grup de bărbaţi mergând pe o stradă din Bagdad, dintre care vor fi identificaţi cei doi angajaţi ai agenţiei Reuters, Namir Noor-Eldeen şi Saeed Chmagh. Ceilalţi membri ai grupului par să fie înarmaţi.

Piloţii elicopterului Apache, care par să confunde camera unuia din angajaţii Reuters cu un lansator de grenade RPG, afirmă că au reperat "cinci sau şase indivizi cu AK-47" şi cer permisiunea "de a deschide focul", permisiune pe care o obţin aproape imediat.

După atac, unul dintre piloţi spune că "o grămadă de cadavre" se află în zonă.

"Priveşte aceste putreziciuni neputincioase", spune unul. Un altul răspunde: "grozav".

În scurt timp, o camionetă se opreşte pentru a strânge morţii şi răniţii şi este atacată la rândul său de elicopterele americane.

Doi copii din camionetă sunt răniţi. Ei vor fi evacuaţi de militarii americani sosiţi apoi la faţa locului.

Un oficial al armatei americane a comentat luni difuzarea acestei înregistrări video, care, potrivit acestuia, "nu aduce nici o informaţie nouă, doar imagini".

"În 2007 am recunoscut tot ce este în înregistrarea video", a spus oficialul, sub acoperirea anonimatului. "Am recunoscut că raidul a avut loc şi că doi angajaţi ai Reuters (au fost ucişi)", a spus el.

"Ştim că doi copii au fost răniţi", a mai afirmat oficialul.

Totuşi, el a adăugat că "(lansatorul de grenade) RPG din înregistrarea video este real". "Aveam insurgenţi şi reporteri într-o zonă în care forţele americane urmau fie prinse într-o ambuscadă", a mai spus oficialul.

"În acel moment, nu puteam discerne dacă (angajaţii Reuters) aveau asupra lor camere sau arme", a subliniat el.

Într-un comunicat, redactorul şef al Reuters, David Schlesinger, a afirmat că moartea celor doi angajaţi este "tragică şi emblematică pentru pericolele extreme legate de difuzarea de informaţii din zonele de război".

"Înregistrarea video difuzată azi prin intermediul Wikileaks reprezintă dovada pericolelor legate de jurnalismul de război şi a tragediilor care pot rezulta", a adăugat el.

WikiLeaks se prezintă ca o organizaţie non lucrativă finanţată în special de apărătorii drepturilor omului, jurnalişti de investigaţie şi public.

După difuzarea înregistrării video, directorul pentru Statele Unite al organizaţiei Reporters sans Frontieres, Clothilde Le Coz, a cerut Pentagonului să dea dovadă de "mai multă transparenţă" în acest caz şi administraţiei Barack Obama să "manifeste respect faţă de justiţie".

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online

Primul gospodar iesit la arat in Surdesti isi face griji ca taranii vor disparea odata cu agricultura

Udatorului din acest an de la Surdesti nu i-a mers ulciorul la apa si a treia oara, astfel incat azi, 5 aprilie, a fost declarat cel mai harnic gospodar si a trebuit sa cinsteasca tot satul, dar si multimea de turisti francezi si italieni veniti special in Maramures ca sa ia parte la obiceiul agrar care are loc in a doua zi de Pasti. Mihai Pop, un taran morosan autentic - in varsta de 64 de ani, a recunoscut ca nu a vrut sa fie declarat ”Udator” in 2010, dar nu a mai scapat de gura oamenilor. ”Amu un an am zis ca ma doare un picior, iara amu doi ca nu am fiert tuica. Amu nu am mai avut ce zice…”, a spus, cu toata sinceritatea, Mihai Pop, care tine la pastrarea traditiilor zonei, dar care isi face griji ca acestea se vor pierde si pentru ca agricultura nu mai este cum era altadata. Mandru ca e roman, si-a prins de ilic tricolorul.

Profitand de vremea buna, a iesit la arat ca sa isi poata puna ”piciocile” (n.r. – cartofii), dar a fost vazut de ”crai”, adica de unul dintre feciorii a carui misiunea a fost tocmai de a-l gasi pe gospodarul cel mai harnic din Surdesti si nu a mai scapat. De iesit primul la arat a iesit, casatorit este, om de vaza-n sat de asemenea, familie numeroasa are ca n-a stat degeaba in cei 64 de ani de viata, prin urmare a indeplinit toate conditiile sa fie declarat ”Udator” in 2010.

Mihai Pop s-a gandit ca va reusi sa se tocmeasca, iar batranii satului vor alege alt ”Udator”. Nu a fost pe voia sa, iar gospodarul a ajuns la Primaria Surdesti, pentru ca, in afara sfatului batranilor, un cuvant in alegerea celui mai harnic om din localitate il su si autoritatile locale. ”Am mers la primar, i-am zis ce si cum si apoi au inceput pregatirile, cum ii obiceiul la noi”, a spus e.

Termenul de ”udator” sau udatoriu’ – cum mai este cunoscut – vine de la obiceiul agrar stravechi care presupunea ca oamenii satului (udatorii) sa il ude pe cel care a iesit primul la arat. Obiceiul agrar are drept scop asigurarea fertilitatii campului si are ca semnificatie reinvierea naturii. Mihai Pop stie prea bine, pentru ca in anii precedenti nu a fost ales ”Udator” decat dupa ce s-a angajat sa se implice in organizarea manifestarii, care in acest an a ajuns la a 13-a editie si care a reusit sa atraga cel mai mare numar de turisti straini de pana acum.

”Udatoriul din Surdesti” a inceput la biserica monument UNESCO, imediat dupa slujba. Credinciosii au iesit in curtea lacasului de cult, au primit binecuvantarea preotului, apoi craii l-au anuntat pe sarbatorit si l-au ridicat in sus, strigand ”Sus cu udatoriu”. Au urmat si ceilalti feciori. Pana si cei care mai au mult pana sa le mijeasca mustata au fost saltati spre turla bisericii de lemn care de sute de ani se ridica deasupra caselor surdestenilor. “Sa traiasca!”, “Sa traiasca!” a raspuns satul inainte sa porneasca in alai, cu muzicantii in frunte, spre casa sarbatoritului.

Un moment important al obiceiului este cel in care se impart ”functiile” intre feciori. Unii mai iuti de picior sunt numiti ”jendari”, avand misiunea de a-l prinde pe ”Udator” in tentivele sale de evadare, pentru ca daca reuseste sa fuga scapa de plata ospatului. Alti feciori ajung ”multitor” sau ”scazator” – ei fiind cei care urmeaza sa decida numarul loviturilor in talpi meritate de barbatii care au pacatuit in postul Pastelui, ”comarnic” sau ”doctor” – acesta din urma fiind desemnat un francez stabilit in Surdesti – Loic Thetio, care nu ar fi exclus ca in urmatorii ani sa fie ales chiar ”Udator” pentru ca postul popular l-a preluat deja, iar de agricultura nu e exclus sa se apuce.

Feciorii au fost… udati inca inainte de a ajunge la rau cu o gura de horinca, iar apoi, infierbantati de fiertura de pruna, au incins o hora impreuna cu mandrele lor. Alaiul s-a pornit spre casa lui Mihai Pop, iar pe drum acesta s-a destainuit, spunand ca pamantul e greu de lucrat in Surdesti fiindca ii tare si nu se poate cultiva orice pe el. Chiar si asa nu renunta, insa spera ca tinerii sa ii urmeze exemplul si sa nu isi lase pamanturile nelucrate ca sa mearga la lucru in strainatate. ”Nu-i usor cu agricultura asta, dar ce sa facem? Ne vedem de treaba noastra”, a spus el.

Ajuns la casa sarbatoritului, feciorii au fost pusi la munca, pentru ca au trebuit sa gaseasca un banut galben ascuns de Udator intr-un bustean. Cu mic cu mare, si cu Mihai Pop intr-o teleguta trasa de boi, s-a pornit spre apa, pentru a se implini obiceiului udatului pentru purificare si fertilitate. Asa s-a si intamplat, astfel incat surdestenii pot spera intr-un an nou spornic si imbelsugat.

.

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online

Strainii in Maramures: Asa sarbatori imbelsugate ca la voi n-am mai vazut

In Maramures, friptura de miel s-a terminat, asa ca proprietarii pensiunilor mai pregatesc o "transa", pentru oaspeti. Francezi, italieni si elvetieni cu totii au fost cuceriti de gustul bucatelor romanesti. Mielul, pasca, ouale si horinca din Maramures le-au incantat simturile, asa ca imediat ce-au luat lumina sfinta s-au asezat la masa.

Au inteles repede ca la romani sarbatoarea dureaza trei zile si trei nopti, ca-n povesti. Asa ca au gustat, au facut o pauza, apoi au mincat din nou.

Au petrecut pana in zori si au golit mesele. Ocazie buna ca gazdele sa se apuce din nou de fript miel si de intins mesele in acesta zi frumoasa de aprilie.

Daca se vor simti bine, turistii le vor bate si anul viitor in poarta. Mai toti strainii veniti in Maramures de Paste au invatat dulcele grai romanesc, ajutati de-o friptura apropiata de perfectiune. Iar gazdele s-au apucat iarasi de gatit, pentru ca masa se goleste in viteza.

Strainii ne-au deja nota maxima, dupa prima zi de Paste. Pentru luni, pregatesc nota 10 cu felicitari.

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online

Turiştii, puşi la muncă pentru masa de Paşte (GALERIE FOTO)

Un grup de turişti austrieci a sosit în Maramureş, pentru a-şi petrece sărbătorile pascale la Fereşti, în cel mai pur stil tradiţionale. Organizatorul excursiei este Denes Kovacs, un timişorean care, de 15 ani, trăieşte la Graz, în Austria, şi care se declară îndrăgostit de oamenii şi tradiţiile din Maramureş.

„E un colţ de rai. Mereu mă trage inima înapoi, în Maramureş. Aici sunt cei mai primitori şi deschişi oameni din câţi am văzut, iar tradiţiile populare sunt autentice şi păstrate din generaţie în generaţie", spune Denes.

El organizează anual excursii în România pentru prieteni din Austria. „Scopul meu este ca, prin aceste incursiuni în România, mai cu seamă în Maramureş, Banat şi Bucovina, să le arăt austriecilor frumuseţile cu care ne putem mândri dincolo de graniţe", susţine timişoreanul.

„Pască de probă"

Turiştii au ajuns la Fereşti, localitate aflată aproape de Sighetu Marmaţiei, marţi seară. Gazdele, oameni gospodari şi bucuroşi de oaspeţi, şi-au întâmpinat musafirii cu masa-ntinsă şi cu tradiţionala pălincă de prune. Musafirii au programul stabilit pentru întreaga săptămână. „Îi vom duce la Cimitirul Vesel din Săpânţa, la Memorialul Durerii din Sighet, iar în Noaptea Învierii vom merge cu toţii la Bârsana, la mănăstire", plănuieşte Ileana Rednic. Femeia spune că, la fel ca în alţi ani, îi va implica pe musafiri în pregătirile mesei pascale.

Bărbaţii au vopsit ouă

Bucătăreasa Maria Rad a frământat aluatul pentru „pasca de probă", cum a denumit-o, împreună cu Denes Kovacs. „La austrieci e altfel de Paşte. Ei nu fac pască, vopsesc doar ouă şi aprind în curţi focuri de Paşti", spune Denes. „După Înviere mâncăm şuncă şi ouă cu cozonaci. Aici e altfel, mai interesant", recunoaşte Hildegard Schmidt, psihopedagog. În timp ce s-a copt pasca în cuptor, bărbaţii au trecut la treabă: au vopsit ouă. „Niciodată nu am văzut aşa ceva. Am să-i învăţ şi pe perietenii mei de acasă să vopsească ouăle în coji de ceapă. Doamna Maria a folosit şi un ciorap, ca să prindă de ouă trifoi şi alte frunze. Foarte interesant", mărturiseşte un alt turist, Walter Hozdik. Austriecii vor rămâne în Maramureş şi luni, pentru a merge din casă în casă la udat, alt obicei specific zonei.