Craciun in Maramures
Maramureşenii întâmpină sărbătoarea Naşterii lui Iisus în primul rând prin post: postul de bucate şi postul de păcate. Se zice că numai aşa, Crăciunul are să vină voios. Până şi casa posteşte, pentru ca mai târziu să redevină mândră, în cinstea sărbătorii.
În Săptămâna Crăciunului, femeile îmbracă odăile cu cele mai frumoase ţesături lucrate de mâna lor. Apoi cu două zile înainte de marea sărbătoare, începe pregătirea mâncărurilor: “coptăturile” (pâinea, colacii, cocuţii), ciorbele, cârnaţii, friptura de porc şi mai ales, “curechii umpluţi” (sarmalele).
În Ajun de Crăciun, pomul este gătat iar mesele încărcate. Sub faţa de masă, într-un colţ, se pun două coji de pâine, tărâţe, boabe de grâu şi porumb, peste care se aşterne un braţ de fân. Faţa de masă se va aşeza la loc, iar deasupra acestora va sta “stolnicul”, o pâine mare, de forma rotundă, care "se împistreste", adică se împodobeste cu semne făcute din aluat. Stolnicul (numit şi “pâinea anului”) va rămâne acolo nemişcat până în dimineaţa zilei de Anul Nou, când va servi ritualurilor magice puse în practică de fetele nemăritate.
În seara de Crăciun, după Sfânta Slujbă, moroşenii mănâncă din Cina Crăciunului. O dată cu lăsarea întunericului, începe colindatul cetelor de copii. Apoi va veni rândul celor mari să ia uliţele la rând. Ajunşi la “fereştile” caselor, colindătorii îi întreabă pe gospodari : “Slobod îi a colinda?” “Slobod”, le răspunde gazda, pentru că altfel şi-ar alunga norocul de la casă. Apoi încep colindele, care vestesc, cu “flori dalbe” şi “leru-i ler”, bucuria sărbătorii. "Haidaţi în casă", le va spune gazda, la terminarea urării. Iar în casă, colindătorii sunt dăruiţi pentru “corindele” zise.
Tot în sara de Crăciun, se umblă cu Steaua, Irozii şi Viflaimul. Este momentul în care măştile populare îşi primesc rolul cuvenit. Obiceiurile vor continua şi în zilele următoare şi vor ţine până la Bobotează: obiceiuri de belşug, de aflare a ursitului, de tălmăcire a semnelor vremii, toate unice în felul lor, toate încărcate cu semnificaţii vechi de când lumea.
Însă din toate sărbătorile dintre ani, “sara” Crăciunului rămâne cea mai frumoasă. Nimeni nu este singur sau trist. Lumina nu se stinge toată noaptea iar porţile se lasă deschise pentru a vă primi pe voi, cei care doriţi să aveţi parte de un Crăciun adevărat.
Dă-mi colacu, de mi-i da
Că mi-i frig afară-a sta
Şi mi-i spartă optinca
Şi-mi îngheaţă şi năsucu
Şi m-aşteaptă şi tătucu
Că de-asară-s tăt p-afară
Cu străcioara susoară.
Sursa: Maramuresul Online
