Archive for ianuarie 2010

Săraca limba daco-română!

1


Se spune că pe Valea Izei se vorbeşte cel mai bine conservat dialect daco-român din ţară.
Se vorbeşte, nu se scrie... Aşa sună enunţul. Pentru că, dacă citeşti "clasamentul" de pe stâlp, te ia cu fiori. E adevărat, de vină sunt şi cei de la Electrica, ce n-au făcut stâlpul îndeajuns de lat... Să le fie ruşine, cu facturile lor de echilibrare cu tot!


Sursa: Maramuresul Online











Maramuresul OnlineMaramuresul Online


ÎNŢELEPCIUNE À LA BÂRSANA -"De n-or lucra, or fura, ce-or face?"

0


Pe o uliţă a satului Bârsana l-am găsit pe Radu Ion, 62 de ani, cu carul cu boi, cărând gunoi la terenuri. Are ce are cu agricultura. Nu crede că se poate fără ea. Locuieşte în aceeaşi casă cu soţia şi cu mama în vârstă de… 85 de ani!
Io ţăran am fost, aşa mor. Agricultura e importantă, da’ acuma mere prost. N-am pensie deloc, niciun leu. Io, la cei ce conduc ţara, le-aş zice că de nu fac nimic, îi spânzurăm pe toţi! Aşa nici nu s-or tare înghesui şi da’
de-ar face treabă. Da’ de nu relansăm agricultura, nu ştiu ce-a fi. Cu atâtea disponibilizări, ce-or face oamenii? Agricultură sau crimă... or fura! Io n-am speranţă că merge spre bine ţărişoara noastră. De-ar ieşi în faţă cei tineri ce n-o trăit sub comunişti, da’ de-a fi cumva. Da’ cu comuniştii stăm pe loc. Şi totuşi, sub comunişti, vara lucram la mălai în ţară, apoi acasă la coasă, la CAP... şi aveam bani. Mi-am făcut casă, numa’ care o fo’ prost nu şi-o făcut. Da’ tinerii nu vor a munci. Unu’ mi-o şi zis, că mai bine dă în cap, da nu lucră. Ăsta i-o fo’ răspunsul...", spune îngândurat, Radu Ion, după care o ia agale, cu boii.


Sursa: Maramuresul Online












Maramuresul OnlineMaramuresul Online



SIGLA PDL – Mere, pere, roza vanturilor, nodul marinaresc sau barca – optiunile PDL-istilor pentru noua sigla

0

Democrat-liberalii au discutat, azi - 30 ianuarie, timp de peste sase ore, strategia in perspectiva alegerilor interne din acest an, schimbarea siglei aducand in discutie adoptarea simbolului rozei vanturilor, in replica un alt democrat-liberal propunand nodul marinaresc sau barca. Potrivit unor surse din partid, vicepresedintele Sorin Frunzaverde a venit la reuniune cu ideea ca noua sigla a partidului, in urma redefinirii doctrinare care urmeaza sa aiba loc in acest an, sa fie reprezentata de un simbol european, respectiv roza vanturilor. 
In replica, deputatul Toader Paleologu, fost ministru al Culturii, a propus la randul sau, dar in gluma, ca noua sigla sa fie un nod marinaresc sau, de ce nu, chiar o barca, spre amuzamentul celor din sala.

Roza vanturilor reprezinta alementul central din sigla NATO, care a fost adoptata ca simbol al Aliantei Nord – Atlantice de catre Consiliul Atlanticului de Nord, in octombrie 1953. Cercul reprezinta unitatea si cooperarea , in timp ce roza vanturilor simbolizeaza directia comuna spre Pace pe care o urmeaza cele 19 state membre ale organizatiei.

Pana in prezent, si alti democrat-liberali au venit cu propuneri privind noua sigla a partidului, Cristian Preda propunand "marul", in timp ce vicepresedintele Ioan Oltean a propus "para", nemultumit de idea colegului sau europarlamentar.

Discutiile din cadrul sedintei Colegiului Director s-au centrat pe redefinirea ideologica a PDL, vicepresedintele Sorin Frunzaverde vorbind despre necesitatea schimbarii numelui si a siglei partidului precum si despre clarificarea doctrinara, spre curentul popular si eliminarea celui liberal. El a fost sustinut in argumentatie si de europarlamentarii Cristian Preda si Monica Macovei, adepti ai acestei schimbari.

Reuniunea informala a ministrilor, secretarilor de stat, presedintilor de organizatii si parlamentarilor democrat-liberali a inceput azi la Poiana Brasov si va continua si duminica.


Sursa: Maramuresul Online











Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Nicu Alifantis - Cantece de semineu

0


"Un cântec simplu, sincer e ca un ceai bun englezesc, ca o ţigară bună de foi, ca un vechi whisky malt, scoţian, ca o femeie frumoasă, ca o carte pe care n-o mai poţi lăsa din mână sau ca un vechi platou din argint, pe care ţi se aduc toate delicatesele din lume…" Nicu Alifantis


01.Cantec pentru ea [Invocatie]                     
02.Cantec de gradinar [Aceeasi floare]             
03.Cantec de iarna [Vitraliu]                       
04.Cantec de leagan [Cantec pentru adormit copiii] 
05.Cantec cu ingeri [Douazeci de ingeri]           
06.Cantec de somn                                 
07.Cantec de chemare                               
08.Cantec de piele [El avea pe sine]               
09.Cantec cu calut de mare                     
10.Cantec cu marinar                               
11.Cantec de floare albastra                       
12.Cantec de paj                                   
13.Cantec de victorie [Victorie]                   
14.Cantec catren [Catren]                           
15.Cantec cu licorn                                 
16.Cantec de cowboy [Toata vaca]                   
17.Cantec de iubire [Sonet iubirii implinite]     
18.Cantec de semineu   



Download | Descarca

Sursa: Maramuresul Online



















Maramuresul OnlineMaramuresul Online



Ansamblul Iza din Barsana a castigat locul I la un festival international din Bistrita

0


Desi proaspat infiintat, Ansamblul Iza din Barsana a inceput deja sa se remarce prin desele participari la festivaluri de folclor la care a obtinut chiar premii insemnate. La festivalul international de datini si obiceiuri de iarna care a avut loc in perioada 7-9 ianuarie, in Bistrita, copiii din ansamblul maramuresean au reusit sa castige locul I si premiul pentru cele mai autentice costume.

La festivalul de datini si obiceiuri de iarna din Bistrita au mai participat ansambluri din alte judete ale tarii, dar si din Republica Moldova si Ucraina. Elevii de la Ansamblul Iza au fost pregatiti indelung pentru acest festival de catre sotii Miorita si Stefan Bologa, ajutati de invatatoarea Maria Giurgi.

Ansamblul Iza s-a infiintat anul trecut, pe data de 8 septembrie, si de atunci a avut o activitate destul de intensa, participand la mai multe evenimente culturale precum Targul International de Turism de la Bucuresti sau targul de la Casa Poporului.

Sursa: Maramuresul Online













Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Cum a luptat primarul Ştrifundă din Borşa ca Maramureşul istoric să nu fie ocupat de sovietici – 5 martie 1945

2



Puţini ştiu că, în martie 1945, Comitetul Central sovietic de la Kiev a pus la cale încorporarea Maramureşului istoric la Ucraina subcarpatică comunistă. Comuniştii sovietici controlaţi de ucraineanul Hrusciov au încurajat acţiunile separatiste ale avocatului rutean Ion Odoviciuc din Sighet pentru a organiza o diversiune: o adunare generală în zonă, care să proclame unirea Maramureşului istoric cu URSS. Trupele maghiare care s-au retras din Maramureş au lăsat un vacuum politic de care au profitat sovieticii, ce blocau reinstaurarea administraţiei româneşti şi funcţionarea Comitetului Naţional Român.
Situaţia se agravează foarte grav şi în Maramureşul istoric, când un grup de ucrainieni conduşi de aventurierul Ion Odoviciuc proclamă la Sighet „unirea Maramureşului cu mama Ucraina Sovietică” şi Comitetul Naţional Român este alungat, instituindu se un Comitet Popular. Limba română a fost interzisă şi, paradoxal, pengo-ul unguresc este declarat monedă oficială. Primarul Borşei, legendarul Ştrifundă, adună ţăranii români revoltaţi şi iau cu asalt „manu militari” oraşul Sighet. S-au dat lupte cu morţi şi răniţi.
Românii, repliaţi în rezistenţa naţională în faţa unei ciudate coaliţii între comuniştii ruşi şi foştii hortyşti „convertiţi sub flamurile FND ului”. Ocazional şi temporar, românii au avut şi zone de auto administrare (Maramureş, Năsăud, Bistriţa), toate aparent limitate la luna ianuarie 1945. Puterea centrală de la Bucureşti a administrat şase judeţe (prin Prefecturi şi Jandarmerie) şi câteva instituţii (CFR, Poşta,…) pentru perioade cuprinse între câteva zile şi ceva peste o luna, persistenţa unor entităţi administrative româneşti (poştale) după 13 noiembrie 1944 fiind excepţională, dar documentată.
Au existat şi excepţii. Singurul judeţ din cele 11 în care administraţia militară rusească nu a putut fi instalată este Maramureşul. Oraşul Sighet a fost eliberat la data de 17 octombrie 1944 de către Armata 40 Sovietică. În aceeaşi zi comandantul sovietic a îndrumat pe unii dintre românii care suferiseră persecuţii în timpul administraţiei ungare, să preia administraţia locală, „până la venirea autorităţilor de la Bucureşti”, fiind organizat un Mare Sfat Naţional, cu delegaţi din partea fiecărei comune. Se constituie cu acea ocazie un Consiliu Naţional Român (C.N.R.), preşedinte fiind ales Dr. Ioan Bilţiu Dăncuş (ce primeşte şi delegaţie de primar al oraşului Sighet). C.N.R v a lua masuri de organizare democratică a întregului judeţ, sub conducerea prefectului dr. Petru Mihali şi va intra în scurt timp în divergenţă cu Consiliul Ruteno Maghiar din Maramureş. La 28 ianuarie 1945 aventurierul Ion Odoviciuc, şeful parchetului în C.N.R., proclama „unirea Maramureşului cu mama Ucraina Sovietică”, iar de a doua zi, 29 ianuarie 1945 administraţia locală este preluată de la români de către Comitetul Poporului din Sighet, propus de FND, condus de Odoviciuc ca prefect. Ca urmare primarul Bilţiu fuge şi se refugiază la Bucureşti. Ceilalţi români sunt arestaţi de I. Odoviciuc şi duşi la Ujgorod (vor fi eliberaţi de abia în octombrie 1945!). Insurecţia comunistă reuşise aşadar şi aici (pe filiera ucraineano maghiară), chiar dacă nu existau autorităţi militare sovietice de ocupaţie.
În 4 februarie 1945, Comitetul Poporului, condus de Odoviciuc, hotărăşte eliminarea limbii române ca limbă oficială, înlocuind o cu ce ucraineană. Se hotărăşte dizolvarea Comitetului Naţional Român. Paradoxal moneda locală rămâne cea a statului maghiar: pengõ.
La 5 martie 1945 este semnalat un atac nereuşit al românilor din comunele învecinate asupra Sighetului ucrainian, soldat cu morţi şi răniţi. Instalarea administraţiei româneşti centrale în Maramureş a avut loc oficial doar la 9 aprilie 1945 (în urma ordinului Mareşalului Stalin). În împrejurările create, Consiliul Naţional Român a hotărât ţinerea unei adunări a românilor la Sighet, pe data de 5 martie 1945. La Borşa, primarul Gavrilă Mihăilă Strifundă (reprezenta comuna, împreună cu preotul Eugen Botoş, în Consiliul Naţional Român) şi a îmbărbătat oamenii să plece în număr mare la Sighet. S-au adunat oameni pe traseu, circa 10.000, din comune. Oamenii lui Ion Odoviuciuc, îmbrăcaţi în uniforme sovietice, au tras în mulţime de pe malul Văii Izei. Au căzut multe victime. Totuşi, după această mişcare, sovieticii nu l mai sprijină pe Odoniuciuc, care fuge după 7 aprilie 1945 în Ucraina. Fostul primar Ştrifundă este arestat de securitate şi moare în 1961, în închisoarea Botoşani. La Conferinţa administrativă din 17 octombrie 1945, noul prefect al guvernului, Iulian Chitta afirma, pentru a combate zvonurile „alarmante” ce încă circulau cu privire la situaţia judeţului: „Maramureşul a fost încadrat definitiv în statul român, la Patria Mama”.
Istoriografia comunistă a evitat să vorbească despre încercarea marelui frate „prieten” comunist de a anexa Maramureşul istoric. Nici după 1990 nu s-a făcut mai nimic în amintirea eroicei lupte de menţinere a Maramureşului istoric în graniţele ţării de către legendarul primar Gavrilă Mihăilă Strifundă. Dacă nu ar fi fost acest primar „omul potrivit la locul potrivit” astăzi noi, românii, am fi mers cu paşaport la Sighet şi Săpânţa. Faptul că autorităţile locale şi naţionale nu comemorează şi nu-l cinstesc pe acest primar patriot, care a salvat de la ocupaţie o parte din trupul ţării, spune multe despre indiferenţă, uitare şi trădare la contemporani.

Sursa: Maramuresul Online












Maramuresul OnlineMaramuresul Online


“Mocăniţa de Maramureş”

0




Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cutural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.
Linia care a fost construită dupa encartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.

Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul sec. al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.
În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic.
Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are encartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.

Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate foresiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.
În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.

Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.
Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G.Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în proprietatea statului.
Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia „Hilfe für die Wassertalbahn“ Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au resturat depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului.
Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur şi din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“ şi este sub ocrotire europeană.


Încă mai există probleme la calea ferată de pe Valea Vaserului, nu a scos-o de tot pana la capat. Dar minuntata cale ferata are astazi multi prieteni in toata lumea si vor fi tot mai multi. Ultima cale ferata forestiera din Romania are un viitor, nu in ultimul rand datorita turismului.
DRUM BUN !

Sursa: Maramuresul Online

























Maramuresul OnlineMaramuresul Online





Politistii de frontiera din Maramures dati ca exemplu de comanda IJPF (VIDEO)

0



Chestorul principal de politie, maramureseanul Ioan Buda a prezentat bilantul Politiei de Frontiera din Romania pe anul 2009. Printre numeroasele exemple, politistii de frontiera din Maramures au fost dati ca exemplu cu un caz „rezolvat” in luna ianuarie a anului 2009. Astfel, la data de 24 ianuarie 2009, frontieristii din Maramures au depistat in zona de frontiera 25 de persoane pentru retinerea carora a fost necesara executarea a 11 focuri de avertisment in plan vertical, cu respectarea prevederilor legale in vigoare. Cele 25 de persoane au fost retinute in zona localitatii Teceu Mic. In urma cercetarilor s-a stabilit ca grupul era format din 15 cetateni din Pakistan (cu varste cuprinse intre 23 si 65 ani), 5 cetateni din Afganistan (varste intre 24 si 64 ani), 4 cetateni din India (cu varste cuprinse intre 19 si 37 ani), precum si un cetatean de origine tibetana in varsta de 35 ani.


Sursa: Maramuresul Online
















Maramuresul OnlineMaramuresul Online


MACEL - O haita de lupi a ucis 150 de oi pe o pasune din Rona de Sus (VIDEO)

0



Noapte de groaza, pe 5 ianuarie, pentru un cioban din Rona de Sus. O haita de lupi a ucis 150 de oi, sub privirile neputincioase ale proprietarului, care a strigat dupa ajutor, dar, din nefericire, prin preajma nu a trecut nici tipenie de om, chiar daca macelul s-a produs la doi kilometri de drumul principal. Culmea e ca asaltul lupilor a avut loc intr-o zona de imas, unde exista si locuinte, acest lucru fiind nespecific modului lor de atac. Paguba omului - de altfel, oile erau singura lui avere - se ridica la 60.000 lei (noi).

O turma de 150 de oi a fost pur si simplu macelarita in seara zilei de 5 ianuarie, pe o pasune din Rona de Sus, undeva la doi kilometri de drumul principal. Atacul bestiilor s-a produs in noapte. Proprietarul a incercat sa cheme ajutoare, insa turma a fost nimicita inainte ca omul sa mai poata face ceva.

" Lupii au atacat pe inserat. Au traversat comuna ca sa ajunga pana aici. Asa ceva nu s-a mai intamplat de cand ma stiu. Sa atace in pasune, la drumul mare...", a spus, stupefiat, primarul comunei, Ioan Romaniuc.

Primarul a mai spus ca incearca sa obtina ajutoare de la AJVPS, Directia Silvica si Directia Veterinara pentru a depista, prin analizele facute pe cadavre, daca atacul lupilor s-a produs, in urma unei turbari.

Ciobanul este disperat, mai ales ca a privit neputincios cum singura avere i se duce pe apa sambetei. In plus, omul nu avea nici asigurare. Cu toate acestea, primarul promite ca va incerca sa obtina o despagubire.

ACTUALIZARE: Ioan Romaniuc, primarul din Rona de Sus, a declarat  ca o comisie formata din silvici, vanatori si veterinari a fost convocata pentru stabilirea prejudiciului. Conform evaluarii acestora, 152 de oi au fost ucise, paguba ridicandu-se la  60.000 lei.

''Lupii cand se baga intr-o turma nu lasa niciuna. Toate le distrug. Mai grav e ca s-a petrecut aici in livada, erau case acolo. Cum este iarna, cred ca au ramas fara hrana in padure si au coborat in sat'', a completat Romaniuc.

Proprietarul turmei, Andrei Ioan Dubec, inca nu si-a revenit dupa pierderea suferita. El a precizat ca avea mioarele de peste 6 ani si ca nu stie ce va face de acum incolo.

"Toate mi le-o distrus. N-o mai ramas nici una. In judetul asta s-a mai intamplat, dar la noi in sat nu. Eu am facut sesizare, dar va dati seama ca lupii pot parcurge kilometri in 24 de ore. Cine-i mai gaseste acuma?''- s-a intrebat, suparat, Dubec. 

Edilii din Rona  vor incearca sa obtina ajutoare pentru ciobanul a carui turma a fost nimicita. Totodata, au cerut si ajutorul padurarilor in speranta ca vor da de urma haitei. Greu de crezut, pentru ca lupul parcurge intr-o noapte si 70-80 kilometri.




Sursa: Maramuresul Online













Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Detectivii de trufe sfideaza criza economica - Asociatia secreta a milionarilor cautatori de „diamante negre”

0



Un baimarean, Daniel Istrate, a deslusit secretul trufarilor ardeleni. Fara sa fie cooptat in asociatia secreta a celor care au devenit milionari din gasirea „diamantelor negre”, cum mai sunt numite trufele, maramureseanul s-a dotat cu sapte caniche si a devenit detectiv de trufe, facand o profesie din gasirea celor mai scumpe ciuperci din lume.

Secretul. Din motive lesne de inteles, cautatorii de trufe(un soi de ciperca extrem de gustoasa, aromata si rara, care creste sub pamant) prefera sa nu informeze pe nimeni despre neobisnuitul lor job. Astfel, marfa e impartita intre putini. Insa unii, mai curajosi, incearca sa popularizeze fenomenul. S-a chiar infiintat o Asociatie a Cautatorilor de Trufe din Ardeal, al carei scop este sa pastreze cultul trufei (asigura membrilor sai informatii si ponturi).


Cert este faptul ca trufarii nu sunt multi si se cunosc intre ei. Fiecare are un traseu anual, bine stabilit. E „Drumul Trufelor” si nimeni nu incalca “proprietatea” celuilalt. E un acord nescris. Locurile unde cresc aceste adevarate mine de aur sunt tinute secrete de cautatori. Iar pentru detectivii de trufe, secretul e sfant!

Veteranul. Daniel Istrate e cel mai ambitios cautator de trufe din Baia Mare. E vechi in bransa, din 2003. Atunci, dupa o discutie cu un grup de colegi de facultate din Timisoara, a decis sa puna pe picioare o afacere de distributie de trufe. Auzisera ca se fac bani frumosi, dar pentru asta trebuia sa le gaseasca. Iar ca sa le gasesti, trebuiau bani. Si-a luat credit din banca, si-a cumparat caini (fara acestia afacerea nu are nicio sansa de izbanda) si s-a informat despre trufe.

„Primii doi ani au fost cei mai grei. Nu am avut niciun profit. Trebuia sa amortizez cu orice pret investitia facuta si, credeti-ma, era consistenta! Doar dupa ce am achizitionat mai multi caini si am inceput sa ne invatam cu traseele montane, de abia atunci s-a conturat un profit”, a declarat pentru InfoMM Daniel Istrate.

Traseul. In functie de sezon, baimareanul se deplaseaza in anumite zone din tara, de unde recolteaza marfa. De exemplu, acum este in judetul Hunedoara. Unde? Doar el stie. E secret! Munca sa de „detectiv de trufe” e cea care ii asigura existenta. Iar acum, dupa ce a devenit experimentat in domeniu, poate spune ca ii asigura mai mult decat atat. Asa ca... de ce ar impartasi si altora secretul?


„Se poate castiga foarte bine, chiar zeci de mii de euro/luna. Dar pentru asta trebuie sa alerg foarte mult, prin tara, din aprilie pana in decembrie. Fiecare specie de trufa are perioada sa, cand poate fi recoltata. Iar daca vrei sa faci treaba asta, trebuie sa fi acolo. Si inca ceva: trebuie sa iti placa sa calatoresti si sa iubesti muntele”, a mai declarat Istrate. Dupa ce va epuiza padurile Hunedoarei de trufele al caror sezon se termina in august, Istrate revine acasa, pentru ca incepe sezonul in Maramures. Dureaza pana prin septembrie. Apoi, va pleca spre alte zone, pana in decembrie, luna in care se trage linie. In fine, urmeaza pauza, pana in aprilie, cand reincepe „alergatura” dupa trufe.

Cainii. Pentru ca se dezvolta sub pamant, nu rasar, trufele nu pot fi detectate vizual. De aceea, se utilizeaza porci sau caini, care le gasesc cu ajutorul mirosului lor dezvoltat - trufele au un miros specific, foarte puternic. Initial se foloseau doar caini din rasa Lagotto Romagnolo. Aceasta rasa a devenit, in timp, singura rasa recunoscuta ca avand abilitatea de a gasi trufe. Un caine de acest gen costa intre 2.000 si 5.000 de euro. Totusi, baimareanul are ca ajutoare... sapte caniche.

„Eu am niste caniche, care au fost dresati de catre un specialist - exista dresori care fac o afacere din dresajul cainilor cautatori de trufe. Am sapte, pentru ca nu ai cum sa faci treaba de calitate cu un singur caine. Daca te duce intr-o directie gresita, ti-ai pierdut luni de zile de munca. In strainatate se lucreaza cu porci. Noi nu facem asta. Ne descurcam mult mai bine cu caini”, a povestit Istrate. Totusi, trufarii experimentati nu se bazeaza exclusiv pe caini, ci cauta trufa si dupa anumite semne: sol crapat, iarba arsa sau o anumita specie de musca - Suilla gigantea - care roieste destul de des deasupra locurilor unde se afla ingropate trufe.

Vanzarea. Pentru trufari e important sa aiba furnizori, distribuitori, cu alte cuvinte „relatii bune” in domeniu. Pentru ca, dupa recoltare, o trufa poate fi consumata doar in primele trei-patru zile. Cei mai multi cumparatori sunt italienii, care detin si bursa mondiala a trufelor. Istrate, insa, vinde unui francez. „Italienii, spre exemplu, nu apreciaza contractele cu noi. Ne ofera preturi foarte mici. Preferam sa vindem in Franta. Un exemplar frumos de trufa alba poate ajunge la sute de euro”, a explicat Istrate.

Detectivul de trufe maramuresean spune ca vinde trufele la pretul aproximativ de 20 euro/kilogram. Pentru ca pretul unui kilogram de trufe poate ajunge in vestul Europei chiar la 600 euro, l-am intrebat cum s-a ajuns la un pret atat de mic. „Producem in proportie de 98% pentru export, asa ca pretul in Romania e mult mai scazut, undeva in jurul valorii de 15-20 euro/kg”, a lamurit Istrate. Cele mai scumpe sunt trufele albe, pretul acestora osciland intre 2.000 si 4.000 euro/kilogram, iar exemplarele exceptionale vanzandu-se la licitatii internationale. Cel mai scump exemplar cumparat vreodata a costat 330.000 de dolari. Cumparatorul era proprietarul unui cazinou din Macau. Era o trufa alba de 1,5 kilograme.

Autohtona. In padurile romanesti, trufele cresc in diferite regiuni, in special in zone montane foarte inalte, precum Muntii Maramuresului sau versantul sudic al Carpatilor Meridionali. Acolo cresc atat specii de trufe albe de vara (cea mai rara, deci cea mai valoroasa!), tuber magnatum, tuber melanosporum si tubem unciatum. In regiunile cadorisite de natura cu aceasta resursa extrem de valoroasa, satenii se imbogatesc peste noapte. Si detectivii de trufe, la fel.

Sursa: Maramuresul Online













Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Vacante in Maramures

0

Judetul Maramures este situat in partea de nord a tarii, fiind delimitat de judetele Satu-Mare, Salaj, Cluj, Bistrita-Nasaud si Suceava, respectiv la nord de frontiera cu Ucraina.
Maramuresul este situat in nord-vestul Romaniei, aproape de granita cu Ucraina. Aproape doua treimi din teritoriu este montan, iar solul este sarac. Climatul este temperat continental, cu o temperatura medie anuala de +9.4AC. Inversiunea termica este puternica in Depresiunea Maramuresului. Cantitatea anuala de precipitatii este intre 700-1400 mm, mai mare in partea nordica si nord-vestica a judetului.

Maramuresul, situat la granita nordica a Romaniei cu Ucraina, cuprinde vechile "pamanturi" ale Maramuresului, Chioarul, Lapus si Depresiunea Baia Mare. Datorita bogatiilor in aur, argint, plumb, zinc, sare, pasuni intinse, paduri si terenuri agricole, fauna si flora, au facut ca acest judet sa fie locuit cu mii de ani in urma. Municipiul Baia Mare este resedinta administrativa a acestui judet. In mijlocul Maramuresului, a Muntilor Rodnei, Gutai si Tibles se gaseste Depresiunea Maramuresului, cea mai mare din Romania (75 km lungime si 20 km latime).

Obiective turistice


Bisericile din lemn
Bisericile de lemn din Maramures acopera intreg Maramuresul istoric, care se intinde de ambele parti ale raului Tisa, din partea de sud romaneasca pana in partea de nord ucraineana.
Bisericile de lemn din Chioar, Lapus si din Codru sunt situate in partile de sud-vest ale actualului judet Maramures.
Bisericile de lemn ridicate dupa 1900 pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial corespund unui curent de revenire la ortodoxie a unor colectivitati din Maramures.
- Biserici de lemn din Chioar
In Chioar, mai ales pe Valea Cavnicului, bisericile de lemn se remarca prin spectaculozitatea turlelor si frumusetea sarpantelor;
- Bisericile de lemn din Lapus se gasesc in Tara Lapusului, in partea de sud a actualului judet Maramures. Aceste biserici fac parte din grupul de biserici de lemn din nordul Transilvaniei si din familia de biserici de lemn romanesti. In Lapus bisericile de lemn se remarca prin frumusetea pridvoarelor si prispelor functionale.
Din ansamblul de opt biserici de lemn din judetul Maramures introduse in patrimoniul mondial al UNESCO in decembrie 1999 face parte si biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz, din Tara Lapusului.
- Bisericile de lemn din Codru
In Codru, bisericile de lemn sunt de mai mici dimensiuni dar perfect proportionate si cu ornamente interioare si de pridvor de mare acuratete.

Cimitirul Vesel
Acesta este un cimitir din localitatea Sapanta, judetul Maramures, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentand scene din viata si ocupatia persoanelor inhumate. Pe unele cruci exista chiar versuri in care sunt amintite, deseori cu nuante umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferentierea fata de majoritatea culturilor popoarelor, care considera moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost pusa in legatura cu cultura dacilor, a caror filosofie era bazata pe nemurire si pe consideratia ca moartea era un motiv de bucurie, persoana respectiva ajungand intr-o alta viata, mai buna.
Cimitirul isi are originea in cateva cruci sculptate de Ioan Patras. Astfel, in 1935, Patras a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu in aer liber de natura unica si o atractie turistica.

Manastirea Sfanta Ana din Rohia
Printre valoroasele monumente bisericesti si de arta religioasa, care atrag admiratia si pretuirea vizitatorilor din tara si de peste hotare, un loc de frunte il ocupa si Manastirea Sfanta Ana - Rohia, din Tara Lapusului, judetul Maramures. Asezata intr-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, in mijlocul unei paduri de fag si de stejar, Manastirea Rohia constituie locul privilegiat al cautatorilor de liniste si reconfortare sufleteasca, al iubitorilor de frumos artistic si natural. Inceputurile manastirii sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei - Rohia, deal pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in memoria fiicei sale, copila Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 anisori. Aceasta fetita s-a facut un binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca, o casa Maicii Domnului in Dealul Viei din hotarul Rohiei. La inceput, indureratul parinte tainuia in inima sa visele, pana cand, intr-o zi o femeie credinciosa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus : "Parinte de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei ?" Nedumerit parintele o intreaba - "ce casa sa fac Maicii Domnului ?" la care femeia i-a raspuns - "Manastire sa faci, parinte !" in acel moment parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divinasi, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti. Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri intr-o poiana numita "la stejarul lui Pintea" unde, potrivit obiceiului a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca crucea pe care o asezasera in poiana nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stanca. Banuind ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste noapte. Seara tarziu cand a inceput sa ninga credinciosul s-a intors acasa. A doua zi, de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasita pe locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca acesta nu poate fi decat un semn revelat prin care s-a aratat locul unde sa fie construita biserica sfintei manastiri. Lucrarile pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923. Dupa multe greutati, cu sacrificii mari si ajutat de entuziasmul si bratele sutelor de credinciosi, s-a reusit ca in timp de doi ani sa fie ridicata o biserica modesta si o casa monahala. Manastirea a fost sfintita abia in 1926, de catre vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul manastirii. Astfel a luat fiinta "primul asezamant de acest feliu" in Ardealul alipit. Multa vreme, asezamantul a ramas la stadiul de schit, neputandu-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Manastirea s-a putut dezvolta dupa 1965 si mai ales 1970, cand s-a introdus curentul electric si s-a amenajat drumul de acces.

Muzeul Maramuresului se afla la Sighetul Marmatiei, aici putandu-se admira elemente ale portului popular, masti populare, elemente de arhitectura populara si icoane.
Muzeul Mineralogic se afla la Baia Mare, in casa Iancu de Hunedoara. Aici se pot admira impresionante flori de mina.
Bastionul Macelarilor se afla la Baia Mare si a fost construit in 1347. Legenda spune ca de aici s-a tras glontul ce l-a ucis pe haiducul Pintea Viteazul.

Statiuni
- Borsa (850m) - statiune balneoclimaterica si de odihna la poalele Muntilor Rodnei;
- Ocna Sugatag (490m) la poalele lantului vulcanic Tibles - Gutai. Complexe turistice: Izvoarele, Mogosa, Craciunesti etc.
Borsa
In Zona Borsa au fost delimitate sase perimetre care se bucura de statutul de rezervatii naturale.
Rezervatia Pietrosu Rodnei
Rezervatia Pietrosu Rodnei se afla in imediata vecinatate a orasului Borsa; este cea mai mare rezervatie naturala complexa (geomorfologica, floristica si faunistica) din nordul tarii. Din 1979, ea a fost inclusa in reteaua mondiala de rezervatii ale biosferei.
In perimetrul de protectie a fost inclus golul de munte cu vegetatie alpina si subalpina, precum si bradul de padure din regiune. Culmea principala a intre varful Pietrosu Mare (2303 m) si varful Piatra Alba (2061 m) a adaposteste pe versantul nordic trei caldari glaciare, care prin peisajul lor salbatic, sunt unice in Carpatii Orientali. Versantul sudic al varfului Pietrosu Mare adaposteste Caldarea Buhaescu a Rebra, in care sunt cantonate Taurile Buhaescului. Aici pot fi intalnite numeroase specii de mamifere si pasari pericliate de disparitie.
Rezervatia Cornu Nedeii a Ciungii Balasinii
Rezervatia Cornu Nedeii a Ciungii Balasinii a fost infiintata pentru ocrotirea cocosului de mesteacan si a mediului sau favorit a jnepenisul.
Din cele zece puncte populate cu cocosi de mesteacan cunoscute in Romania, patru se afla in Muntii Rodnei si patru in Muntii Maramuresului. Aceasta rezervatie pare a constitui biotopul optim pentru cocosul de munte, aici gasindu-se cea mai mare populatie din tara.
Rezervatia Salhoi a Zambroslaviile
Rezervatia Salhoi a Zambroslaviile din Muntii Maramuresului are statutul de rezervatie, geologica si botanica, mixta. Ea a fost creata pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar si specie foarte rara pentru tara noastra, legata de existenta conditiilor de mlastina eutrofa. De un interes stiintific deosebit se bucura si stancariile calcaroase din acest perimetru.
Rezervatia Izvorul Albastru al Izei
Are scopul de a proteja izbucul de la obarsia Izei, pastrandu-i climatul, vegetatia si peisajul.
Pestera de la Izvorul Izei
Are statutul de rezervatie speologica.
Rezervatia Piatra Rea
Este situata la nord de creasta principala a Muntilor Rodnei protejeaza a intr-un perimetru de cca. 70 ha a formatiuni geologice spectaculoase, o flora rara si un peisaj alpin deosebit.
De asemenea, sunt puse sub protectia legii o serie de specii de plante si animale declarate monumente ale naturii.
Aici se pot aminti: Cochlearia pyrenaica, Leontopodium alpinum, Lychnis nivalis, Silene nivalis, Hieracleum carpaticum, Primula longiflora, Soldanella carpatica, Rhododendrom kotschyi, Pinus mugo, Pinus cembra si Taxus baccata.
Din fauna ocrotita fac parte: Rupicapra rupicapra, Marmota marmota, Lynx lynx, Tetrao urogallus, Lyrurus tetrix, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina.
Pentru ocrotirea lostritei (Hucho hucho) a specie endemica bazinului dunarean, relict al apelor glaciare a sunt puse sub protectie cursurile de apa in care ea este cantonata.
Ocna Sugatag
Localitatea Ocna Sugatag este situata in Depresiunea Maramures, la poalele muntilor Tibles si Gutin (munti tineri vulcanici), pe DN 18 Baia Mare - Ocna Sugatag, la o distanta de 20 km de municipiul Sighet si la o altitudine de 490 m.
Datorita izvoarelor minerale clororosodice si lacului sarat (explicate prin zacamantul de sare, aproape de suprafata), localitatea Ocna Sugatag este si statiune balneara.
Este o localitate prezenta in documentele de cancelarie in 1360. Inca din acele timpuri, activitatea de baza a fost exploatarea sarii, cea de la care deriva si numele localitatii. In jurul acestor ocne s-au gasit monede de argint si aur din perioada romana, exemplificand exploatarea sarii din cele mai vechi timpuri. La inceputul secolului XX galeriile s-au surpat ridicand la suprafata un ochi de apa calda si sarata. Azi, Ocna Sugatag este o statiune balneo-climaterica dezvoltind activitatile turistice, specifice, de agrement.
Drumetiile raman una din activitatile cele mai practicate in regiune. Muntii incantatori, dealurile si campiile pot fi descoperite urmand cararile marcate sau nemarcate. Excursiile combinate cu campingul sunt, de asemenea, foarte frecvente, desi sunt putine campinguri care sa aiba si facilitati.
Vanatul este destul de popular. Printre vanatul mai mare se numara caprioara, capriorul, capra neagra, ursul, vulpea, lupul si porcul mistret, iar in categoria vanatului mai mic se intalnesc iepuri de camp si pasari precum cocosul si gaina de munte si fazanii. Vanatul se face cu propria arma sau prin inchirierea uneia de la AGVPS (Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania), pentru aproape 30 a.
Pescuitul in Maramures poate fi facut atat in lacurile din Baia Mare si din alte orase, cat si in rauri precum Lapus, Somes, Tisa, Iza, Mara si Viseu. Printre speciile de pesti se regasesc carpul, pastravul, stiuca, cleanul, dracul-de-mare si altele. Pescuitul este interzis intre martie si mijlocul lui iunie, dar sunt si unele zone in care pescuitul este interzis cu scopul de a proteja speciile pe care de disparitie.
Sporturile de iarna sunt foarte populare in Maramures, zona in majoritate muntoasa, acoperita cu zapada timp de mai multe luni. Schiatul este practicat an mai multe statiuni care au partii moderne, precum Borsa, Izvoare, Mogosa, Cavnic si Suior, dar acest sport poate fi practicat si in afara partiilor. Cel din urma caz este, totusi, recomandat, doar schiorilor experimentati. Partiile de schi au facilitati si pentru snowboard, sanius, bob, etc. Alpinismul pe gheata este posibil pe unele cascade in timpul iernii, cum ar fi Ciuroi, Strungi si Izvorul Cailor.
Alpinismul pe stanci poate fi practicat in mai multe locuri: in muntii Rodnei si ai Maramuresului (varful Pietrosu, Piatra Rea, Piatra Arsa, Comanu Mic, etc.), in muntii Ignis-Gutai-Tibles (Creasta Cocosului, Piatra Tisei, Piatra Biserica Vulpii, Piatra Custuri, Piatra Sapantei, Cheile Tatarului, Piatra Soimului, varful Ignis, etc.).
Numeroasele drumuri forestiere permit atat sporturi cu motor (motocross, off-road), cat si mersul cu bicicleta prin muntii Maramuresului, Rodnei si Gutai, prin paduri de pin sau molid, sau pe drumuri care insotesc cursul apelor.
Mersul cu paraplanorul in Maramures ofera nu doar placerea zborului, ci si admirarea unor peisaje deosebite. Sunt mai multe locuri pentru planat: pe varful Peak aproape de Cavnic, Dealu Minei aproape de Baia Sprie, varful Tibles, Creasta Cocosului, varful Pietrosu, Piatra Rea, varful Batrana, etc.
Pentru entuziastii in ceea ce priveste mersul cu pluta, canoe si kayak, sunt mai multe locuri privilegiate pentru astfel de sporturi. Raurile Viseu, Vaser, Mara, Iza, Sapanta, Cavnic si Lapus sunt foarte recomandate in timpul lunilor martie-apriliem cand zapada care se topeste in munti ridica nivelul apei si face ca raurile sa fie mai bine navigabile.
Excursia prin pesteri este posibila in numeroasele pesteri din regiune (Pestera Iza si Piatra Rea in Muntii Rodnei, Pestera Oaselor si Ponorul Jitelor in Muntii Tibles, in multele pesteri frumoase din Muntii Maramuresului).


Sursa: Maramuresul Online










Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Programul „Craciun in Maramures” a adus turisti ca in varf de sezon

0




Timp de aproape trei saptamani, traditiile, obiceiurile si mestesugurile populare din Maramures au fost promovate prin intermediul programului „Craciun in Maramures”, proiect initiat de Consiliul Judetean Maramures, MaramuresInfoTurism si Ministerul Turismului...Turisti din tara si strainatate au luat cu asalt Maramuresul in perioada 20 decembrie – 05 ianuarie pentru a vedea faimoasele obiceiuri si traditii din perioada sarbatorilor de iarna pentru care sunt atat de vestiti maramuresenii.

„Din punctul nostru de vedere, programul „Craciun in Maramures” a iesit foarte bine. In perioada desfasurarii acestui program, Maramuresul a fost vizitat de foarte multi turisti care s-au putut bucura de traditiile noastre. De exemplu, la Sapanta, mi s-a spus ca a fost atat de multa lume la Cimitirul Vesel ca si in varf de sezon, in luna august. La fel s-a intamplat si la Casa Olarului din Baia Sprie, unde Dan Les a fost asaltat cu numeroase cereri de participare la demonstratiile de olarit”, a spus Ioana Tripon, seful Biroului MaramuresInfoTurism.

Pe langa impactul pe care l-a avut asupra turistilor sau a promovarii traditiilor din Maramures, programul „Craciun in Maramures” mai are si o alta calitate, conform Ioanei Tripon. „Acest tip de programe ajuta la pastrarea traditiilor, a obiceiurilor sau a portului popular pentru ca localnicii constientizeaza ca au ceva pretios atunci cand vad ca exista oameni pe care ii intereseaza aceste lucruri. Programul «Craciun in Maramures» a incercat sa sublinieze, atat pentru turisti cat si pentru localnici, importanta traditiilor”.

In opinia aceleiasi Ioana Tripon, programul ar trebui sa continue si la anul, tinand cont ca s-a bucurat de un real succes inca de la prima editie. „Noi ne dorim ca programul sa continue si la anul si de ce nu, sa participe si mai multi turisti atunci”, a incheiat aceasta.

Programul „Craciun in Maramures” s-a desfasurat in perioada 20 decembrie – 05 ianuarie, timp in care au fost promovate obiceiurile si traditiile de Craciun si Anul Nou dar si mestesugurile populare din zona noastra.

Sursa: Maramuresul Online










Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Post navigation