Archive for februarie 2011

Doamna Barosso a participat la o nuntă din Maramureş

0

Maria Margarita Barroso, sotia presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a participat la o nunta in Sighetu Marmatiei, invitata fiind de menajera sa, o romanca.

Maria Topan din Sighetu Marmatiei lucreaza de 10 ani in casa presedintelui Comisiei Europene. Cum una dintre fiicele sale s-a maritat, maramureseanca a invitat-o si pe Maria Margarita Barroso la nunta, conform Realitatea TV.

Maria Margarita Barroso se afla pentru prima data in Romania si spune ca a cunoscut aceasta tara doar din spusele Mariei.


"Este ca si cum as fi stiut multe din lucrurile pe care le-am vazut astazi, pentru ca in toti acesti ani Maria mi-a vorbit despre Romania, despre Maramures. Este foarte interesant sa gasesc aici aceste vechi obiceiuri si sa vad cum oamenii lucreaza la camp, iar caii sunt folositi in transport", a declarat Maria Margarita Barroso.



Doamna Barroso a vizitat principalele obiective turistice din Maramures, printre care si Memorialul Durerii Sighet, dar si cateva case taranesti.

In familia Barroso, romanii nu sunt catalogati drept hoti, violatori sau criminali. In Portugalia, Maria a devenit omul de incredere din casa presedintelui Comisiei Europene.






Sursa: Maramuresul Online






Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Valori ale muzicii populare de alta data: Gheorghe Covaci - Stangau

0

Violonistul Gheorghe Covaci-Stangau din Borsa a fost, intre anii ‘40 si ‘70, considerat printre cei mai valorosi vrajitori ai vioarei, la care canta cu mana stanga. A fost primul dintr-un sir lung de “Stangai” din familie, chemati la mai toate nuntile si petrecerile de la satele Izei, Marei, Viseului. A inveselit cu cetera lui maiastra, timp de o jumatate de veac sufletul maramuresenilor din Borsa si imprejurimi. Era omul care cunostea horile fiecaruia, gasind intotdeauna cele mai potrivite melodii pe care le executa cu sfintenie in stilul local care l-a consacrat, descretind fruntile si inimile indurerate de un necaz sau altul sau exaltand bucuria feciorilor si fetelor la nunti. Batran fiind prin anii ‘70 a predat stafeta fiilor sai, ajungand si acestia ceterasi vestiti si care, din tata-n fiu, au contribuit la pastrarea nealterata a cantecelor si jocurilor maramursene. Si astazi, in repertoriul vioristilor de valoare se regasesc melodiile inimitabile ale batranului Stangau: “Cetera, lemnut cu dor”, “Horea oilor din Maramures” sau “Batranescul din Borsa”. Sa nu ne uitam valorile, care ne particularizeaza in lumea-ntreaga prin harul inaintasilor.
invartita Maramures

Asculta mai multe audio diverse



Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Poligamie dusa la extrem

0

Un indian, pe nume Ziona Chan, are nu mai putin de 39 de neveste, 94 de copii si 33 de nepoti. In total, familia sa numara 181 de membri si locuieste intr-o casa cu patru etaje si 100 de dormitoare, situata pe un deal din satul Baktwang din nord-estul Indiei, aflat la granita cu China, o zona populata de migratorii mongoli.
Familia este foarte bine organizata, iar la treburile casei – curatenie, spalat, gatit - trebuie sa participe toata lumea, prin rotatie. Pentru a hrani toti membrii familie, la o singura masa, e nevoie de 30 de pui, 55 kg de cartofi si 100 kg de orez.

Ma simt cel mai special copil al lui Dumnezeu. EL mi-a dat atatea suflete de care sa am grija. Ma consider un om foarte norocos, pentru ca sunt sotul a 39 de femei si capul cele mai mari familii din lume”, a declarat Chan intr-un interviu.

Intamplator sau nu, Chan este seful unei secte care permite si incurajeaza poligamia. In mod surprinzator, toate nevestele sale sunt multumite si nu le deranjeaza, aparent, faptul ca fac parte dintr-o familie atat de mare.

Barbatul, tamplar de meserie, este considerat de sotiile lui “cel mai frumos om din sat” si “cea mai importanta persoana din casa”. “Ca sa-mi extind secta, sunt gata sa merg chiar si in SUA sa-mi gasesc neveste”, sustine indianul de 67 de ani, care inca ar mai vrea sa se insoare.

Sotiile sale trebuie sa isi astepte randul pentru a intra in dormitorul conjugal. Nevestele tinere dorm in camerele cele mai apropiate, iar cele mai in varsta dorm mai departe de dormitorul indianului.

Cel mai varstnic dintre baietii lui Ziona Chan, Parliana, 50 de ani, sustine ca tatal sau s-a casatorit cu atat de multe femei din generozitate, pentru ca acestea erau foarte sarace, iar el a vrut sa le ajute.



Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Zapada framantata in Pasul Gutai si in Pasul Prislop

0

Zapada framantata pe carosabil in Pasul Gutai si in Pasul Prislop. Circulatia rutiera in judet se desfasoara in conditii de iarna la aceasta ora, insa nu sunt drumuri blocate.
Daca la inceput precipitatiile au fost sub forma de ploaie, ulterior acestea pe parcursul noptii s-au transformat in lapovita si ninsoare.
“Participantii la trafic intalnesc depusa pe carosabil zapada framantata, cu grosimea cuprinsa intre 0-1 cm, pe tronsoane ale DN 18 in Pasul Gutai, in zona comunei Petrova si la Borsa, in Pasul Prislop. Toate  sectoarele de drumuri nationale  sunt curate, dar umede, respectiv DN1C, E 58, DN 18, DN 19, DN 17C, DN 18B si DN 18A”, au anuntat autoritatile judetului.
Angajatii sectiei de drumuri nationale, au mentionat oficialii Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta, au intervenit cu 17 autoutilaje si raspandit nu mai putin de 59 de tone de material antiderapant.
“In timpul noptii zapada depusa pe carosabilul drumurilor judetene a masurat pana la 5 cm, mai ales in zonele de deal si de munte, unde a nins mai abundent. Angajatii societatii care asigura si intretine viabilitatea drumurilor judetene au intervenit cu 23 autoutilaje si au imprastiat 200 tone de material antiderapant pentru a indeparta zapada de pe tronsoanele de drum. Carosabilul sectoarelor de drumuri judetene este curat, dar umed”, au mai adaugat cei de la Situatii de Urgenta.
Pasul Prislop
 Stratul de zapada masoară  24 cm la Iezer, 18 cm la Luhei, 12 cm la Ruscova, 10 cm la Cavnic, 9 cm la Bistra, 6 cm la Leordina, Viseu de Sus si Blidari, 3 cm la Poiana Borsa, Sacel si Firiza.
Pasul Gutai
Prognoza meteorologica prevede pentru astazi o racire fata de intervalul precedent. Cerul va fi mai temporat noros si local va ninge slab, indeosebi in prima parte a zilei. Vantul va sufla slab, la moderat, cu unele intensificari in zona montana inalta.
Temperaturile vor avea valoarea cuprinsa intre -9 grade Celsius si 3 grade Celsius. Izolat se va semnala ceata.
Debitele si nivelurile cursurilor de apa din judet au fost usor variabile, influentate de fenomenele de iarna instalate. Se mentin in continuare cele doua poduri de gheata formate pe raurile Iza si Botiza. Nu sunt puse in pericol gospodarii sau culturi. Apa curge peste  podurile de gheata. Podul de gheata cu ochiuri sunt pe raurile Mara, Cosau si Suciu. Gheata la mal se poate vedea pe raurile Tisa, Viseu, Vaser, Ruscova, Iza, Cavnic, Firiza si Mara.

Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Arta prelucrării lemnului în Maramureş

0

Încărcat de istorie şi cultură, cu un peisaj natural deosebit, acest legendar colţ de ţară este păstrătorul unui inestimabil tezaur de artă populară. În Maramureş, prin harul omului din vremuri imemoriabile, lemnul
s-a transformat în case, bisericuţe şi porţi unicat, la care strămoşii se adunau şi-şi depănau amintirile sau îşi împărtăşeau greutăţile vieţii.
Într-un asemenea cadru al Maramureşului Voievodal a ajuns delegaţia profesorilor din Olanda, Germania, Ungaria şi Austria, aflaţi în vizită la Şcoala Generală nr.7 din Vişeu de Sus. După vizita prin lumea satelor şi oraşelor maramureşene, şeful delegaţiei, EEIKE TEISTSMAN, a declarat: "Bătând drumurile Maramureşului, am descoperit dragostea oamenilor pentru lemn, pentru care au un adevărat cult. Am văzut aici case, porţi, biserici, troiţe, tot felul de construcţii şi obiecte din lemn lucrate cu multă migală şi dragoste. Am mai văzut în duminici şi sărbători în satele prin care am trecut frumuseţea şi splendoarea portului popular, purtat de la copii până la cei mai în vârstă, când ieşeau de la biserică. Cred că sunteţi singura ţară în care oamenii îşi poartă cu mândrie portul lor din străbuni. E minunat să vezi atâta dragoste pentru meleagurile natale, pentru portul popular, pentru cântecul şi dansul naţional".

Turistul român şi, mai cu seamă, cel străin, când pătrunde în Maramureş este întâmpinat la tot pasul de un specific cu totul aparte, care se concretizează în artă, grai, cântec, dans şi port. Aşa se şi explică numărul mare de turişti străini care trec prin Maramureş cu ocazia sărbătorilor cu tradiţii vechi, ce marchează toate cele 4 anotimpuri: Tânjaua (pe Valea Marei, la sfârşitul lunii aprilie), Hora la Prislop (în a doua duminică din august), Festivalul obiceiurilor şi datinilor de iarnă (la Sighet, de sărbătoarea Crăciunului). Prin datinile şi obiceiurile transmise nealterat din generaţie în generaţie, Maramureşul rămâne leagănul nesecat de tradiţii, păstrător al obiceiurilor străbune. Maramureşeanul a ştiut să îmbine în prelucrarea lemnului ceea ce este necesar vieţii cu ceea ce îi bucură privirea şi inima. El şi-a făcut casa, poarta monumentală, care exprimă, ca un blazon, rangul său în comunitate. Porţile au fost comparate adesea cu veritabile arcuri de triumf pe sub care treceau cu demnitate localnicii mândri de originea lor nemeşească. Ei ridică din lemn biserici, troiţe, cruci pe morminte, prin care se leagă de moşii şi strămoşii lor.
În sfera activităţilor de zi cu zi, oamenii de aici şi-au făcut plugul, furcile şi greblele, carul şi sania, găleţile, bărbânţele, ştiubeile. Lemnul este prezent în casă prin întreg mobilierul: masă, pat, scaune, laiţe, leagăne, coveţi, blide, linguri, lăzi etc. Din lemn sunt uneltele prin care se confecţionează îmbrăcămintea: meliţa, suveica, fusul, răşchitorul, războiul de ţesut, cu toate componentele sale. Cu alte cuvinte, lemnul este prezent în întreaga viaţă a oamenilor din Maramureş. Cei care prelucrează lemnul îmbină utilul cu plăcutul. Ei folosesc motive decorative care simbolizează aspecte din viaţa lor, cu credinţele, bucuriile şi necazurile vieţii de toate zilele. Aceste motive le găsim încrustate pe case, biserici, troiţe, mobilier, dar şi pe obiecte mai mici, pe pecetare. Alături de construcţii precum biserici, case, porţi, monumente funerare sau comemorative,  lemnarii maramureşeni au mai construit pentru comunitatea în care trăiesc: mori,  pive, vâltori, care au jucat şi joacă un rol deosebit în viaţa satelor maramureşene. Casele sunt o construcţie din lemn, din două încăperi, tinda şi casa, mai târziu cu trei - tinda, cămara, casa (camera de locuit). Pereţii caselor sunt din bârne late şi groase, cele de stejar fiind cioplite cu securea şi finisate cu barda, cele de brad sau molid sunt lăsate rotunde. Mai târziu apare şatra cu stâlpi ciopliţi şi ornamentali,  formând diferite arcade. Acoperişul este foarte înalt şi pe el sunt bătute draniţe din brad, la două rânduri. Înclinaţia favorizează scurgerea apelor şi a zăpezilor abundente, caracteristice iernilor din Maramureş. În interior gasim masa, aşezată în colţul din dreapta, apoi laviţele, cât peretele de lungi,  sub geamuri, rude de zestre pe care stau expuse cergile şi ştergările, lada de zestre în care se păstrau veşmintele fetelor, dulapul apărând mai târziu, blidarul cu frumoasele blide ce împodobeau pereţii (vândute, nu demult, străinilor, pe câtiva lei, ca şi icoanele pe sticlă şi de lemn) războiul de ţesut cu accesoriile sale.

Fiecare casă ţărănească este un mic muzeu în care fiecare obiect prezintă o mărturie din evoluţia vieţii şi civilizaţiei pe aceste locuri. Maramureşenii sunt oameni credincioşi, îşi respectă semenii, ţin la unitatea familiei, sunt oameni harnici şi ospitalieri. După truda de peste săptămână,  duminica şi în sărbători se adună în biserici, unde, de la pruncul cel mic şi până la cel mai vârstnic,  vin spre a se ruga şi mulţumi lui Dumnezeu. Acestea sunt construite din lemn şi se compun din:  pridvor, pronaos, naos şi altar, aşezate pe fundaţie de piatră, cu turle suple şi lungi la capătul vestic al clădirii, sunt adevărate bijuterii, foarte multe pe lista de patrimoniu mondial UNESCO. La aceste biserici, există un raport care se stabileşte între trei elemente: lungimea corpului bisericii, înălţimea ei şi înalţimea turnului şi după acest raport se apreciază eleganţa şi armonia lăcaşului de cult. Universul etnografic maramureşean mai cuprinde poarta, pe lângă care nu poţi trece nepăsător. Ea este construită în general pe trei stâlpi cu un "fruntar" (pragul de sus al porţii) din lemn de stejar având hăizaşul (acoperişul) acoperit cu şindrilă. Cei mai înstăriţi aveau asemenea porţi cu deschidere la două aripi, ţăranii cu ranguri de nobleţe, nemeşii, oamenii mai simpli, nu aveau decât vraniţa, cu deschidere la o singură aripă, confecţionată din pari paraleli, pe o ramă dreptunghiulară şi o scândură diagonală care o fixa. Motivele sculpturale sunt foarte variate: pomul vieţii, simbol al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, adesea asociat cu alte motive, cercul, cercuri concentrice, cercul tăiat de cruce, roata cu spiţe, romburi, rozete, motivul şarpelui (păzitorul gospodăriei) funia, vin să completeze gama elementelor ce înfrumuseţează stâlpii porţilor  maramureşene. Pentru ţăranul de aici, trecerea pe sub hăizaşul porţii este un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii, pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei şi familiei. Frumoasele porţi din lemn chiar şi în satele cu deosebită tradiţie şi gardurile din nuiele împletite care împrejmuiau şi delimitau gospodăriile tind să fie înlocuite cu cele de beton (garduri) şi apoi de fier, se poate vorbi astfel de tendinţa fiecăruia spre o nouă calitate a vieţii. Respectul pentru credinţă în Maramureş îl observăm şi din faptul că atunci când omul trece pe lângă o troiţă se descoperă, făcându-şi semnul crucii, mai ales cei vârstnici şi femeile. Când treci pe lângă o troiţă şi te închini înaintea ei, parcă simţi că te aproprie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îţi dă mângâiere, linişte şi speranţă. Troiţele sunt amplasate la bifurcaţii sau intersecţii, unde se crede că spiritele răului au puteri sporite şi pot pune stăpânire pe drumeţi, ori rostul amplasării acestor troiţe la răscrucea drumurilor este tocmai de a alunga spiritele rele. Troiţele mai pot fi aşezate la intrarea în localităţi. Rolul lor este de a proteja întreaga comunitate de răul ce vine din exterior. La părăsirea localităţii de către oricare locuitor, acest tip de troiţe are menirea de a-l îndruma şi de a fi de ajutor până la revenirea acasă. Troiţele sunt nelipsite din curţile bisericilor. Ele reprezintă emblema monumentelor religioase de o valoare artistică şi spirituală incontestabilă. Aici se fac slujbe de pomenire  şi preoţii le sfinţesc când are loc sărbătoarea "Înălţarea Sfintei Cruci" din 14 septembrie. Mai întâlnim troiţa de familie în gospodăriile care au o stare materială mai bună şi oamenii sunt foarte credincioşi. Ctitorii lor mulţumesc astfel lui Dumnezeu pentru sănătate şi belşugul din familie, troiţa fiind şi un loc de închinare şi rugăciune. Meşterii populari din satele maramureşene confecţionează şi asamblează aceste troiţe necesare şi folositoare întregii comunităţi. Ei au un adevărat cult al lemnului şi ştiu să îmbine când îl prelucrează ce este necesar vieţii de zi cu zi cu ceea ce poate să le bucure ochii şi să le delecteze inima. Troiţa-cruce reprezintă unirea dintre spiritual şi material, ea este o metaforă a însăşi dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană.

Păstrat într-un săculeţ din pânză albă din lada de zestre, printre  ţesăturile înflorate cu miros de busuioc, pecetarul (prescurnicerul sau pristornicul) acest obiect de cult nelipsit din casele sătenilor, este utilizat doar de femei în marcarea pâinii rituale (a păştilor şi a prescurilor) confecţionat de regulă din lemn, cu înălţime cuprinsă între 10-20 cm, este compus din două segmente. În partea inferioară, de formă paralelipipedică sau trunchi de piramidă, este încrustat (incizat) un înscris religios IC-XC-NI-KA sau IS-NS-NI-KA, însemnând "Iisus Hristos învinge". În ritul "sigilării" prescurilor, aceasta poartă pecetea literelor sacre. Partea superioară, cu motive ornamentale şi forme de rit creştin, simbolizează cruci, troiţe, rozete, romburi simple şi concentrice,  spice de grâu sau pomul vieţii stilizat; este şi partea de care se prinde în momentul pecetluirii pâinii. Cât priveşte compoziţia ornamentelor, acestea sunt extrem de variate, aproape fiecare piesă este unicat. Sub formă de colecţii, ele alcătuiesc adevărate galerii de artă. În zilele noastre, practica s-a cam pierdut, dar, din fericire, s-au păstrat câteva colecţii valoroase: ale fraţilor Victor şi Iuliu Pop, precum şi a preotului Mircea Antal din Breb, făcând parte din patrimoniul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare. O impresionantă colecţie găzduieşte şi Muzeul Orăşenesc de Istorie şi Etnografie din Vişeu de Sus, donaţie a profesorului de istorie şi muzeograf Ion Ţelman.
Tot în satul Breb, ultimul de sub Creasta Cocoşului şi de sub vârful Gutâi, la cumpăna apelor între Valea Marei şi cea a Cosăului, trăieşte Pop Petru zis Niţă, care este cel mai priceput meşter de pecetare din ţară. Inspirat din motive tradiţionale, el alcătuieşte un univers de figurine, cu unelte rudimentare, operele sale având fineţe de filigran. Un mare cunoscător al sufletului lemnului cât şi al sufletului nostru, el a ajuns la frumoasa vârstă de 80 de ani. Pe această cale îi dorim sănătate şi ani mulţi.
Meşteşugul prelucrării lemnului în Maramureş a trecut din moştenirea celor care au fost la cei care sunt şi continuă să fie făuritori ai acestei arte. Ei sunt aceia care construiesc în ţară şi străinătate case, biserici, troiţe, ducând mai departe acest meşteşug. 


Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Monumentul eroilor de la Moisei

0


Monumentul de la Moisei, amplasat pe o colină la marginea localităţii, pare, la prima vedere, prefigurarea unui templu dacic, cu coloane de piatră abia zgâriate, deschis spre cer, fără boltă, în care, preoţi nevăzuţi oficiază un rit al unui străvechi cult solar; pe când, în realitate, acesta este opera sculptorului Vida Gheza (1966) şi reprezintă o bornă a istoriei recente, mai exact evenimentele dramatice petrecute în toamna anului 1944, la Moisei. De altfel, artistul mărturisea: „În determinarea complexului monumental în formă de arc am plecat de la cultul soarelui. Forma de cerc, cu douăsprezece raze, în care sunt aşezate statuile simbolizează, în concepţia mea, cele douăsprezece luni ale anului; şi le-am gândit aşa pentru ca maramureşenii şi cei care trec pe aici, să-şi amintească de fiecare lună din an şi în fiecare zi din lună, cele petrecute la Moisei.”
La Moisei, în ziua de 14 octombrie 1944, armata hortistă a săvârşit un asasinat în masă. Treizeci şi unu de ţărani au fost îngrămădiţi în două case şi masacraţi. Apoi, au incendiat satul.
Vida Gheza: „Am vrut să fie curat maramureşean. Materialul de lucru e lemnul. Lemn cioplit. Lemn din care maramureşenii au făcut capodopere. Modele sunt măştile. Măştile vechi maramureşene. Expresive. Care redau expresia esenţială.”

Cei doisprezece stâlpi nu impresionează doar prin amplasament şi poziţionare, ci şi prin semnificaţia fiecărei piese: „Astfel, pe un stâlp apare Omul pădurii, Omul nopţii, Omul apelor sau Omul care horeşte” (V. Gheza).
Scriitorul Geo Bogza, cel care i-a sugerat sculptorului ideea monumentului, a comparat această operă cu complexul brâncuşian de la Târgu Jiu, iar autorul a fost „inspirat din sanctuarul dacic de la Grădiştea” (Revista Contemporanul, 1967).
Ulterior, din pricina climei umede din zonă, lemnul a început să putrezească şi să se fisureze. Artistul a refăcut monumentul, cioplindu-l în piatră, „dar s-a sfâşiat unitatea iniţială dintre material şi idee” (V. Gheza).
Coloanele primului monument sunt expuse, în prezent, în faţa Pavilionului Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare (Câmpul Tineretului, sub Dealul Florilor). Vida Gheza: „Monumentul de la Moisei a ajuns, în scurta sa viaţă, să aibă un mare răsunet, devenind o prezenţă în orizontul moral al ţării. Nu e meritul meu. Eu am contribuit doar la concretizarea în formă a unei atmosfere sufleteşti” (cf. Raoul Şorban, 1981). Prea puţini dintre cei care trec prin Moisei cunosc mărturisirile artistului şi semnificaţia primară a monumentului. Însă, el exprimă o paletă largă de simboluri, din care privitorii pot discerne interpretarea potrivită gustului, tradiţiei şi culturii căreia îi aparţin.

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Sf. Valentin nu exista!!!!!! Exista DRAGOBETE !!!!!!

0

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul.
De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.
In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farme...ce de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.
Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


DEZVALUIRI – Cine si cum a distrus industria din Maramures ?

0

Cum s-a ales praful de colosii industriali de la sfarsitul mileniului trecut, puteti revedea duminica, 13 februarie, de la ora 15.00, la televiziunea eMaramures, in emisiunea “30 de minute”. Decaderea economica a Maramuresului a inceput cu disparitia mineritului, judetul avand o economie monoindustriala in care marile fabrici gravitau in jurul principalei activitati industriale. Conducatori ai destinelor economiei maramuresene de dinainte si de dupa 1989, economisti, responsabili cu privatizarea intreprinderilor de stat sau simpli muncitori dezbat, cu patima sau detasare, de la caz la caz, despre cauzele “mortii” industriei grele din judet. „A fost si nu mai este”, a concluzionat Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice, fost sef in Consiliul Popular al Judetului Maramures inainte de 1989 si fost subprefect in perioada 2005-2009.

Unii dintre cei implicati in conducerea economiei maramuresene de dinainte de ’89 cred ca regresul industriei judetene a fost cauzat de mentinerea unui sistem monoindustrial, dependent aproape exclusiv de minerit, si ca la prabusirea acestuia s-a ales praful de toti ceilalti “sateliti de productie”.

Altii spun ca inchiderea minelor, “necesara, a fost facuta fara cap”, iar declinul economic a fost generat de “pasiuni sindicale”, presiuni din exteriorul tarii, erori manageriale ale directorilor care “nu stiau cu se mananca economia de piata” sau de prabusirea pietei mondiale a cuprului. In plus, au mai fost privatizarile, facute “pe genunchi”, fabricile intrand in proprietatea unor “baieti destepti” pe care nu i-a mai controlat nimeni daca respecta clauzele din contracte sau doar jefuiesc patrimoniul intreprinderilor.

Insa, cu totii admit ca schimbarea bazei economice a judetului, de la industrie la comert, a fost o greseala uriasa si a dus la realitatea de azi. “Acum, producem si dam statului mai putin decat consumam în domeniul social (pensii, fonduri de somaj, celelalte ajutoare sociale). Daca ar trebui sa traim din ceea ce generam, n-am putea sa existam. Suntem dependenti de stat”, a explicat Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice, bazandu-se pe analiza veniturilor si consumurilor sociale din judet.

“Industria maramureseana din deceniul 8 si 9 din secolul trecut este pe strada Europa, pe soseaua de centura. Acolo e toata industria, macinata, in gramezi de betoane, moloz...”, conchide presedintele Camerei de Comert si Industrie Maramures, Gheorghe Marcas, care spune ca astazi, 94% din economia functionala a judetului apartine firmelor mici si mijlocii, predominant fiind domeniul... comertului.

Ce a fost…
In decembrie ’89, pe lista principalelor 1.300 de intreprinderi care contribuiau la bugetul de stat, multe erau din Maramures: Centrala minereurilor neferoase, intreprinderi miniere, IMMUM, IMUAS, Intreprinderea de suruburi din Sighet, intreprinderi de exploatare forestiera, de tricotaj, Faimar, intreprinderi de industrializarea carnii, a legumelor si fructelor, a laptelui, Intreprinderea de drojdie din Seini etc. Astazi, toate sunt inchise, ruinate. “In locul lor nu s-a pus nimic, asta e tragedia”, spune fostul subprefect, economistul Gonczi.

In pofida aparentei dezvoltari economice, cei care pana in 1989 erau factori de decizie in economia judeteana recunosc ca toate marile fabrici functionau fara vreo strategie, doar prin directive politice. „N-aveam nicio strategie de dezvoltare economica, acesta se facea pe plan national, in sensul ca ti se spunea de unde sa iei materia prima, cati pantofi sa produci... Singurul lucru care nu se punea era problema banilor. Intreprinderile nu trebuiau sa se gandeasca la bani”, explica Gonczi, fost sef in Directia Tehnica de Investitii a Consiliului Popular Judetean Maramures.

Chiar fara vreo strategie, dar cu elan proletar, Maramuresul isi ducea crucea economica spre evenimentele din decembrie ’89, fara ca nimeni sa se intrebe de eficienta muncii - pentru ca se muncea din greu, cu abnegatie, chiar si-n singura zi libera a saptamanii, adica se respectau intocmai si la timp directivele partidului unic pentru indeplinirea planului cincinal. Apoi a inceput sfarsitul. Anul 1990 - o tara libera, care n-a stiut ce sa faca cu atata libertate.

Cum a inceput…
Inainte de 1989, Gheorghe Marcas a fost directorul general al uneia dintre marile unitati socialiste, APSA (fosta Regionala „Closca”, iar apoi „Baimareana”), specializata in productia de piese de schimb si accesorii auto, care avea peste 2.000 de angajati. astazi presedintele Camerei de Comert si Industrie Maramures, Marcas spune ca vinovatii pentru eliminarea industriei de pe harta economica a Maramuresului sunt atat in tara, cat si in strainatate.

Industria s-a distrus din interiorul firmelor, dar a avut o contributie si cei din exterior, pentru ca Romania dispunea, in cadrul CAER-ului, dar si in vestul Europei, de o piata puternica in industria alimentara, a constructiilor de masini, a confectiilor... Era o piata care incurca pe foarte multi, incepand de la vecini si terminand cu altii mai indepartati”, a declarat Marcas.

El spune ca demolarile utilajelor au inceput imediat dupa „evenimentul din decembrie 1989”, cand prim-ministrul Petre Roman a caracterizat industria ca fiind „o gramada mare de fier vechi”. „Si asa a si devenit! In decurs de 10-15 ani s-au taiat uzinele bucata cu bucata si au luat drumul topitoriei. Culmea este ca marea majoritate nu s-a topit in Romania, ci s-a topit in Turcia si in alte tari care aveau o piata foarte buna pentru fierul vechi”, a spus Marcas.

Strategia distrugerii si cauzele
Baimareanul Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice, prezent si in conducerea Directiei Tehnice de Investitii a Consiliului Popular al Judetului si in cea a administratiei maramuresene de dupa 1989, numeste prabusirea industriei locale un “mare necaz” si explica inceputul dezastrului prin sistemul monoindustrial si trecerea la economia de piata fara manageri pregatiti in acest sens.

„Tragedia Maramuresului este ca se baza pe o economie monoindustriala: mineritul. De la acest nucleu au aparut intreprinderi care produceau instalatii direct legate de minerit (utilaje miniere, flotatii, alimentari cu apa). Cand mineritul a disparut, s-au prabusit toate celelealte. E drept, faceam export (confectii, produse ceramice, textile, etc.), numai ca piata era prin excelenta indreptata spre tarile din cadrul CAER-ului, deci fostele tari comuniste. Cand s-a prabusit sistemul CAER, s-a produs o implozie. Cei care conduceau aceste intreprinderi trebuia sa-si pastreze relatiile de pe fosta piata a CAER-ului si sa se indrepte inspre pietele occidentale”, spune Gonczi.

Fostul director al FPS Maramures, economistul Mircea Radu Munteanu e convins ca certificatul de deces al industriei mari din judet a fost semnat atunci cand s-a trecut de la sistemul centralizat, care n-avea nicio baza in economia reala, bazata pe profit, la cel liber. „Un anumit timp dupa ’89, acesti colosi industriali au functionat, dar acumulau datorii - nu si-au platit datorii nici catre bugetul statului, nici fata de banci sau distribuitorii de utilitati, care erau tot de stat. Si asa a survenit un blocaj financiar cvasitotal, in care toata lumea era datoare la toata lumea”, a mentionat economistul Munteanu.

Insa, cea mai puternica lovitura a incasat-o economia judetului atunci cand s-au inchis minele. „Si mineritul a fost distrus din interior si din exterior. Din interior, de conducerile la nivel de unitate sau de trust, care se schimbau de doua-trei ori pe an - si aici au avut un rol negativ sindicatele, care nu s-au luptat pentru mentinerea locurilor de munca, ci au intrat in lupta politica ce se ducea inclusiv in economie. S-a beneficiat de bulversarea din conducerea economiei, pentru ca se spargea o structura specifica Romaniei, cu acele centrale industriale, care erau un fel de ministere regionale, ce creasera o legatura intertehnologica intre firme pentru realizarea unui obiectiv regional”, explica Marcas.

Nepregatiti pentru piata libera
Trecerea la piata libera a fost rapida si a dus la aparitia concurentei, insa si la disparitia planificarii si a prabusirea sistemului institutional de gestionare a resurselor. „A fost un soc”, explica Gonczi o trecere facuta „intr-un moment in care nu eram pregatiti”. Unul dintre economistii locali a folosit o comparatie plastica a momentului: „Credeam ca si crevetii se mananca tot cu lingura de lemn pentru mamaliga”. Iar marile intreprinderi au sfarsit una cate una in ghearele falimentului.

„Am facut un pas urias inapoi din cauza greselilor politice facute la trecerea de la economia socialista, de comanda, la economia de piata care la noi s-a facut intr-un mod... negandit”, a precizat Gheorghe Marcas, fostul director general APSA Baia Mare.

„Pe de-o parte, piata impunea sa fii eficient, productiv, pe partea cealalta erau presiunile interne: nu lucram sambata, sa se plateasca orele suplimentare, sa primim nu stiu ce facilitati. Deci, o intreprindere era presata si din interior si din exterior, iar aceste presiuni si-au pus amprenta asupra activitatii economice. Oamenii lucrau, se consumau materiale, energie, se dadeau salariile, dar in loc ca productia sa fie valorificata, ea ramanea pe stoc, in curtea fabricii. Asa s-a ajuns la faliment, respectiv disparitia intreprinderilor. Nu mai puteau sa existe!”, spune economistul Gonczi.

Si totusi, cum de n-a reusit nicio mare intreprindere din Maramures sa se mentina pe piata? Economistul Mircea Radu Munteanu, spune ca industria mineritului, de pilda, a cazut in urma revolutiei tehnologice care a inlocuit produsele din industria metalelor neferoase cu substituenti de natura sintetica, iar piata a cazut in urma schimbarii structurii economice.

„Dupa privatizare, indienii aduceau materia prima din Chile, cu costuri mari, iar apoi Cuprom aducea deseuri de cupru din toata Europa. N-au rezistat, pentru ca materia prima se importa cu costuri extrem de mari care trebuiau sa se reflecte in pretul produsului finit”, spune Munteanu.

Insa, alti specialisti sustin ca existenta unora dintre marile intreprinderi erau justificau in peisajul economic al judetului, iar altele ar fi trebuit sa fie profitabile chiar si dupa 1989.

„Se justifica sa avem in Baia Mare asa de mult sectorul al prelucrarii firelor, textilelor, ca doar nu eram producatori de bumbac? Ei bine, 90% din materiile prime ale Japoniei sunt cumparate de afara. Deci nu producerea materiei prime e criteriul profitabilitatii, ci managementul si marketingul. Sa luam exemplul industriei lemnului - aici nu mai putem sa spunem ca nu exista materia prima. Combinatul de prelucrarea lemnului din Sighet era cel mai mare exportator de mobila de pe piata URSS - era bataie la Moscova cand sosea mobila de la Sighetu Marmatiei, rusii se inscriau chiar cu un an inainte pe liste sa primeasca mobila romaneasca. Dar si acest combinat a disparut. Acum, pe platforma combinatului sunt vreo 12-14 intreprinderi dintre care cele mai multe sunt italiene, iar acestea nu fac altceva decat prelucreaza lemnul pana la faza de scandura sau lamele si il exporta”, a explicat presedintele Camerei de Comert si Industrie Maramures.

“Marea privatizare”
Dupa falimentarea marilor intreprinderi, pe un cadru legislativ incert, imatur, neadaptat cerintelor economiei de piata a inceput privatizarea. Si fraudele. Niciuna pedepsita, toate trecute cu vederea.

„Strategiile economice erau cu mult inaintea legilor care existau. Acest decalaj a permis aparitia fraudei. Cand am optat orientarea spre economia de piata ni s-a spus ca sansa noastra este privatizarea. Numai ca noi n-am avut capitalisti. Atunci a aparut capitalul strain. Sa nu creada cineva ca atunci cand apare capitalistul strain moare de grija romanilor. Ei mor de grija afacerii proprii, nu? Stiu cateva exemple in care contractele de privatizare ori au fost facute gresit ori cei care le-au intocmit nu au prins aspecte obligatorii. Dau un exemplu: se spune ca multe intreprinderi au fost cumparate pe o suma de bani, iar noul proprietar a putut sa si plateasca investitia si a mai si castigat de cateva ori numai din vanzarea fierului vechi din intreprinderea respectiva”, spune Gonczi, fost sef in Directia Tehnica de Investitii Maramures.

Studiu de caz: Phoenix, cu aripile frante
Una dintre privatizarile peste care au curs rauri de cerneala tipografica a fost cea a combinatului Phoenix. Construita la inceputul secolului al XVIII-lea, uzina producea in primii ani ai secolului XX peste 700 de kilograme de aur si 5,2 tone de argint, dar si mult cupru, care reprezenta principala materie prima produsa. Fosta proprietate a industriasului Weiser, uzina baimareana a fost vanduta in anul 1998 concernului anglo-indian Allied Deals cu o suma comica: 111.111 de dolari.

Fostii angajati de la Phoenix spun ca privatizarea a continuat dezastrul. Dar statul nu mai era interesat, ci multimit: indienii au preluat combinatul cu datorii cu tot. Fostul sef al FPS Maramures motiveaza tranzactia prin gaura neagra in care combinatul adancise bugetul statului si despre… frig, magazine goale si programul de la televiziunea comunista.

“Pana cand sa vie marea privatizare, cum o numeau ei, lucrau la combinat peste 3.400 de angajati, iar privatizarea a adus dezastrul. Azi e nefunctionabil si distrus aproape complet. Prima data a fost cumparat de o corporatie anglo-indiana cu suma de 111.000 de dolari, bine ce se dadea in spatele usilor inchise noi nu stiam...”, spune Ioan Coza, fost lider de sindicat.

In schimb, Mircea Radu Munteanu, fost director al Fondului Proprietatii de Stat Maramures, agentie infiintata in anul 1991 cu scopul de a privatiza societatile comerciale de stat, spune ca nu suma este problema (!). „Ma rog, pe ce suma a fost vandut, poate fi discutat, dar nu aceasta este problema, pentru ca transferul proprietatii s-a facut sub forma de actiune, care a atras dupa sine preluarea tuturor datoriilor pe care le avea Phoenixul”, spune Munteanu.

Conform contractului dintre statul roman si compania indiana, in opt ani, proprietarii trebuiau sa achite datoriile Phoenixului care insumau in 1998, 128 de miliarde de lei, adica aproximativ 14 milioane de dolari, care s-au platit, insa… doar partial. In timpul patronatului indian, Romania a fost scoasa de pe lista producatorilor de aur certificati din cauza unui scandal financiar in care au fost implicate patronii Phoenix si a pierdut certificatul “good delivery”, care garanta accesul liber pe piata aurului si care a fost obtinut in 1972.

“Au taiat tot!”
Dupa privatizare, autoritatile statului nu au urmarit ca noii patroni ai celui mai mare rafinator de cupru si aur din estul Europei sa isi indeplineasca obligatiile contractuale: investitii de 21,5 milioane de dolari in 5 ani si depunerea la dispozitia combinatului a unui capital de lucru de 16 milioane de dolari. De altfel, aventura indiana a tinut doar patru ani, timp suficient ca Phoenix sa fie pus pe chituci, iar patronii sai sa fie bagati in inchisoare, in Marea Britanie.

„Indienii au inceput taierile masive din depozitele de fier care erau in curtea combinatului, s-a taiat inclusiv calea ferata din incinta! Se incarcau garnituri de vagoane intregi ca sa se scoata fierul”, spune Coza, fost muncitor in combinatul Phoenix in perioada 1981-2009.

Dupa plecarea indienilor, la carma combinatului baimarean au venit “baronii cuprului”, uzina intrand in patrimoniul Cuprom pentru suma de 3,5 milioane de euro. Astazi, societatea care detinea combinatul furat de comunisti de la industriasul Weiser are portile inchise. N-a renascut din propria-i cenusa, precum legendara pasare ce i-a imprumutat numele, si nici n-o va mai face vreodata. Este in insolventa.

„Ultima data am fost anul trecut in septembrie si m-am ingrozit cand am vazut ca la Electroliza au dus si barele de cupru, au dezafectat tot-tot-tot, barele de cupru prin care trecea curentul electric au fost taiate, cochiliile de la Prerafinare... tot! Dezastru, acuma parca ar fi Hiroshima acolo!”, spune Coza, fostul lider de sindicat.

Unde-s banii?
De dupa gardurile fostului combinat Phoenix se itesc ruinele unei foste glorii a economiei socialiste si a unui fost filon de aur al unor baieti destepti care au profitat de pe urma privatizarilor succesive. La vremea aceea, totul parea roz si autoritatile erau, chiar daca nu va vine sa credeti... bucuroase.

Notiunea de Phoenix a fost un brand al Baii Mari”, spune fostul subprefect Gonczi, care isi aminteste de starea de spirit a administratiei judetului in momentul tranzactionarii combinatului. „Era o bucurie. Asta este adevarul, era o bucurie... Era prezentat ca un succes, fiind ca s-a dovedit ca si o intreprindere de aceasta dimensiune poate fi privatizata”, a declarat fostul subprefect Gonczi.

Si muncitorii spun ca vazarea uzinei unde lucrau peste 3.000 de oameni a fost „marea dorinta a autoritatilor locale”. „Urmariti cum s-a impartit cascavalul Cupromului. Urmariti cine gestioneaza cantina, cabana de la Izvoare a combinatului, baza sportiva... Numai atat, urmariti astea si nu mai trebuie alta explicatie”, spune Ioan Coza.

Activele pomenite de cel care a muncit timp la combinatul baimarean incepand din anul 1981, sunt controlate de firmele afaceristilor-politicieni: Ioan Fodo (de la PNL, fost consilier local), Corin Chereches (de la PDL, fost consilier judetean) si Calin Petrusca (de la PNL, fost consilier local). Urmand drumul banilor, l-am intrebat pe fostul subprefect Stefan Gonczi unde-s banii din privatizari.

„Sigur se pune problema: bine, ati vandut tot Maramuresul, unde sunt banii? Banii s-au virat intr-un cont la FPS, Ministerul de Finante, respectiv la Guvernul Romaniei, acolo sunt. Bine, dar noi in Maramures ce-am profitat? Am dat sute de ani aur si acum nu se dezvolta nimic... Este un oras plin de bugetari care traieste din mila altuia. Acum, Maramuresul nu produce per capita, deci pe persoana, cat producea in anul 1989. Atunci cand am pierdut aceasta valoare care s-a numit mineritul si minereuri neferoase, in locul acestei valori trebuia demult sa punem alte valori. Din intregul minerit am ramas cu Imnul minerilor”, spune economistul Stefan Gonczi, fost subprefect al Maramuresului.

Cine e vinovat?
La prohodul industriei maramuresene, conchidem: in 1989 nu exista nicio strategie de dezvoltare economica la nivel judetean, iar productia colosilor industriali era stabilita politic, de la Bucuresti, fiind apoi distribuita pe piete dezvoltate exclusiv prin relatii politice (in tara sau in tarile blocului socialist). Dupa 1989, nepregatiti pentru economia de piata, sefii marilor intreprinderi le-au dus, rand pe rand, la faliment.

Cu produse pe stoc si datorii la banci, acestea au fost cumparate pe bani putini de diversi intreprinzatori. Unele au fost demontate sau taiate-n bucati si vandute la fier vechi, altele, extrem de putine, au fost redimensionatere si tehnologizate. Astazi, in economia Maramuresului, intreprinderile mici si mijlocii reprezinta 94% din firmele functionale, majoritatea activand in domeniul comertului.

Am intrebat cine este vinovat de moartea industriei maramuresene si nu tinem secret raspusurile. Economist Mircea Radu Munteanu, fost sef FPS Maramures: „Romania a avut un management cat se poate de prost.”; Gheorghe Marcas, presedinte Camera de Comert si Industrie Maramures: „Am distrus temeinic, cu bunastiinta, nu atata de inconstienti...”; Ioan Coza, timp de 28 de ani: „Ii dezastru, au taiat tot, au distrus tot, nimeni nu ii ia la rost!”; economist Stefan Gonczi, fost subprefect: „Toti suntem de vina!”.

Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Măriuca Verdeş. ,,Mama cand m-o leganat" - ALBUM [mp3]

0

A crescut pe versuri de muzică populară, ceea ce i-a influenţat viitoarea carieră. „Prima amintire legată de muzica populară mi-a povestit-o chiar mama. Aveam doi ani când m-am suit pe masă şi am început să cânt, până la capăt, melodia pe care o cânta mama când mă adormea «Mama când m-o legănat». Mama a fost foarte impresionată şi m-a încurajat, mai ales că şi ea şi-a dorit să cânte în tinereţe", mărturiseşte Măriuca.
Album : mp3
Lista melodii:

01 - Pa varfutul Magurii
02 - Pa la noi prin prunisori
03 - Mama cand m-o leganat
04 - Badita de joi seara
05 - Saracile mamele
06 - Mandrilor de sub fereastra
07 - Fa-ti mandrule car cu boi
08 - La ferestra mandrului
09 - Multe fete-s manioase
10 - Mamuca ma duc la scoala
11 - Ramas bun mama si tata
12 -  Mai cucule, cucule
13 - Buna-i optinca la drum
14 - Mandru se vede de luna
15 - Dragu-mi jocul sa-l joc
16 - La fantana ce-a de piatra
17 - Frunza verde-a nucului


Download | Descarca



Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Cand te ia dracu’ in Romania, dai de bine!

0

ROMANUL a stiut intotdeauna sa faca haz de necaz. Si cu cat cu cat greutatile care il incearca sunt mai mari, cu atat parca si glumele capata mai multa sare si piper. Un exemplu este si bancul urmator:




Unu’ moare si ajunge in iad. Acolo descopera ca exista cate un iad pentru fiecare tara. Merge in iadul german si intreaba:

− Ce ti se face aici?

− Pai…, te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie, pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul german.

Omului nu-i place ce aude si incearca iadul rusesc:

− Ce ti se face aici?

− Pai…, te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie, pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul rus.

Pe urma verifica iadul american, pe cel francez, etc. si primeste raspunsuri asemanatoare.

Apoi ajunge la iadul romanesc si descopera ca este o coada foarte mare la intrare.

− Ce ti se face aici?

− Pai…, te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie, pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul roman.

− Pai este exact ca in celelalte iaduri, de ce vrea atata lume sa intre ?

− Eeeeeei, pentru ca scaunul electric nu merge si nimeni nu vine sa-l repare, cuiele din pat au fost furate, iar dracul roman este un fost senator, asa ca vine, semneaza de prezenta si se duce la bar!

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Valentine’s Day si Serbarile Zapezii 2011 vor fi sarbatorite patru zile la Borsa

0

Patru zile de petrecere pentru amatorii sporturilor de iarna. Aceasta este oferta pe care autoritatile din orasul maramuresean Borsa o au pentru acest final de saptamana. Manifestarea a devenit deja o traditie in micutul oras de la poalele Pietrosului Rodnei, insa, din cauza crizei economice a fost la un pas sa fie anulata anul acesta.
Primarul din Borsa, Remus Stetco, a precizat  ca o firma din Satu Mare a salvat Serbarile Zapezii 2011, pentru ca a ajutat cu fonduri organizarea celei de-a noua editii. Concertele si petrecerea in aer liber vor incepe vineri, 11 februarie, si vor fi continuate si de Valentine’s Day, dupa cum a explicat primarul.

Seful serviciului Salvamont de la Borsa, Ionel Paul Timis, care se numara printre organizatorii din acest an, a aratat ca deja in zona partiei se amenajeaza scena si ca in fiecare seara va fi muzica si distractie printre schiori, dar si printre localnicii asteptati in numar foarte mare la eveniment. “Timpul e foarte bun, prognoza e la fel de buna pentru weekendul urmator. Credem ca va fi foarte, foarte bine”, a aratat el.

Autoritatile au in plan organizarea unor Serbari ale Zapezii si in luna decembrie a acestui an, cand e programata darea in folosinta a partiei olimpice care e amenajata din fonduri guvernamentale. Proiectul a avut parte de nenumarate amanari, de la demararea lui fiind schimbate firmele executante, dar si sursa de finantare. Stetco a precizat ca exista totusi mari sanse ca la finalul acestui an investitia sa fie finalizata iar borsenii sa poata sarbatori asteptatul moment. 


Emm.ro | 9 februarie 2011  | autor:  Andrei Sovan
Sursa: Maramuresul Online



Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Pamantul nostru cel de toate zilele [Imagini]

0

Pamantul, fotografiat din spatiu pare opera mareata a unui pictor celebru. Culori vii si pastelate, forme de relief iesite din comun arata ca Planeta Albastra este unica din desert pana in gheturile din Antarctica.



In ultimele trei decenii, satelitii Landsat au realizat poze digitale ale continentelor si zonelor de coasta, ajutand oamenii de stiinta sa studieze in profunzime Planeta Albastra si sa evalueze dinamica schimbarilor Pamantului, atat a celor naturale, cat si a celor facute de mana omului.
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Terra
Sursa foto: Earth Resources Observation and Science (EROS) Center - www.landsat.gsfc.nasa.gov



Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Post navigation