Archive for noiembrie 2010

Pont: paradisuri necunoscute pentru Sărbătorile de Iarnă

0

Borşa e o zonă cu pante şi diferenţe de nivel, unde se întâlnesc trei formaţiuni muntoase, Munţii Ţibău, Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei. În imediata apropiere se află Rezervaţia naturală Pietrosu Mare, care încă din 1979 este inclusă în reţeaua mondială de rezervaţii ale biosferei. De asemenea mai sunt rezervaţiile Cornu Nedeii, Salhoi, Peştere şi Izvorul Albastru al Izei precum şi Piatra Rea.
 Borşa are 5 pârtii de schi: Olimpic (2.980 m), Poiana Stiol (1.600 m), Puzdrele (1.000 m), Poiana Vf. Stiol (790 m) şi Brădet (200 m). La o pensiune de trei margarete, preţurile unui sejur de trei zile în perioada Sărbătorilor de Iarnă pornesc de la 220 de lei de persoană. În acest preţ este inclusă şi o masă tradiţională. Majoritatea pensiunilor sunt dotate cu internet, sală de cu masă de biliard sau de ping-pong, grătare sau loc de joacă pentru copii. 






Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Maramuresul & falimentul colosilor comunisti

0




* APSA, Maratex, Cuprom, Faimar, Trustul de Constructii, Fabrica de Paine, Flotatia centrala. Rand pe rand, colosii comunisti, „mandria industriei socialiste” au fost daramati. In locul lor, mormane de moloz si proiecte-gigant, abandonate in sertare. MM Online va propune o retrospectiva a celor mai celebre falimente de dupa 1990.
Zeci de mii de locuri de munca, capacitati de productie uriase si colosi comunisti. Astazi toate au ajuns un morman de ruine. „Mandria industriei socialiste” se masoara astazi in mormane de moloz, colturi de cladiri abandonate si ruine. Marturia unei industrii candva infloritoare si dovada vie a incompetentei politicienilor care ne conduc de doua decenii. In urma cu 60 de ani, romanii se laudau cu timpul record in care pot pune o industrie pe picioare. Azi sunt tot recordmani. Dar la daramat. Din orasul cu o puternica industrie miniera si metalurgica, Baia Mare si judetul devin piete de consum si zone de shopping. In locul colosilor industriali vor ramane, daca trece criza si avem noroc, doar cartiere rezidentiale. Orasul domnitelor tanjeste dupa linistea perioadei cand era o statiune climaterica, dar si dupa puterea pe care ti-o da industria, dezvoltarea economica. Capitala nordului nu vrea sa fie izolata, vrea sa se dezvolte si sa fie principalul actor in aceasta parte de tara. Din pacate, altii nu vor ca acest deziderat sa devina si realitate. Dupa ce a fost rasa industria a urmat acalmia. Si continua… Prima pe lista, in ordine alfabetica. APSA. Pe scurt, o poveste despre marire si decadere, plangeri penale, procese, acuze grave si un cartier irlandez ramas deocamdata la stadiul de vis. Societatea APSA S.A. Baia Mare a fost infiintata in 1 iulie 1949, avand ca baza initiala obiective aflate in administrarea orasului, dar si cateva ateliere particulare nationalizate si circa 300 de salariati. In 1959, la aceasta societate au intrat in fabricatie piesele de schimb auto pentru Uzinele Steagu Rosu din Brasov. Din 1963, 74% din productia de la APSA este axata pe fabricarea pieselor de schimb, cifra care-i confera statutul de furnizor numarul 1 cu piese si accesorii auto pentru toate marcile de autoturisme, autoutilitare, autocamioane si autobuze fabricate in Romania. Colosul comunist asigura in totalitate si necesarul de piese pentru Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Iar din 1966 a inceput fabricarea produselor pentru export. In 1999 incepe insa o privatizare cu cantec, in urma careia, actiunile ajung la o firma baimareana S.C. AMA SRL, desi unul dintre partenerii istorici ai APSA, firma Wihag, vroia si ea compania. Numai ca societatea nu a achitat contravaloarea actiunilor in termen, asa ca FPS a considerat contractul de vanzare-cumparare nul. Au urmat o alta licitatie, in toamna aceluiasi an, castigata de aceasta data de firma germana care a si platit suma de 10,4 miliarde de lei. Au urmat un lung sir de procese intre S.C. AMA si FPS, amenintari cu retragerea din partea nemtilor, regres, si in final falimentul. Liderii Sindicatului „Gloria” de la APSA au sustinut prin diferite memorii si plangeri ca autorii falimentului sunt tocmai cei care au fost considerati salvatorii APSA: reprezentantii firmei Wihag, dar povestea a ramas in aer. Activele societatii au fost cumparate dupa multe runde de licitatii, in care pretul de pornire a fost stabilit la 22.107.128 RON+TVA. Teoretic, pe „mormantul” vechii fabrici urma sa se construiasca un cartier rezidential. Din cauza crizei, a birocratiei sau a pietei, proiectul e insa in „stand-by”. Comcereal. Pe vremuri, o societate de frunte pentru agricultura judetului, astazi un fel de agentie imobiliara care inchiriaza spatii. Din vechiul colos comunist au ramas doar miza terenurilor situate in zona de aur a Baii Mari, multe plangeri penale, neintelegeri, divizari, tentative de reunificare si scandal. In primii ani de dupa Revolutie, sectorul de depozitare a cerealelor era reprezentat, prin traditie, de Romcereal, o intreprindere care a mostenit fosta intreprindere de stat. „Noua” societate a fost infiintata in ianuarie 1991. „Nasterea” regiei autonome fiind parafata printr-un act normativ care stipula ca patrimoniul Romcereal este de 12.780.191 mii lei, reprezentand activul si pasivul preluat de la Directia generala economica pentru achizitionarea produselor agricole si o serie de unitati economice, printre care si Intreprinderea de contractare, achizitionare si pastrare a produselor agricole Maramures. In scurt timp, regia autonoma este reorganizata si se divizeaza in mai multe Comcereal-uri si Cerealcom-uri, societati cu capital majoritar de stat, detinut intr-un procent de 70% de Fondul Proprietatii de Stat si 30% de Fondul Proprietatii Private. Asa a aparut in 1996 Comcereal Baia Mare, cu subunitati in toate localitatile importante din judet. Acum, chiar si oficial, in bilanturi, domeniul de activitate al societatii nu mai e agricultura, ci inchirierea de spatii. Si scandalul tocmai de aici a pornit. In locul fostei societati au aparut chiriasii „depozitelor de sub pod”. Unii au cumparat spatiile de prin 1998-1999. Altii au vrut sa le cumpere, a urmat o divizare cu cantec, multe acuze si o lista interminabila de procese in instanta. In momentul de fata, depozitele sunt urmele cenusii ale unui sistem care nu a fost viabil. Terenul de sub aceste depozite era foarte valoros in perioada 2007-2008. Atunci, proprietarii nu s-au inteles nici cu privire la vanzarea acestor terenuri. Unii doreau sa construiasca acolo magazine mari, dar nu aveau fonduri, altii au vrut sa vanda, dar nu se putea face vanzare pe bucati. Investitorii importanti, in special din zona imobiliarelor, ar fi cumparat terenul la un pret care acum ar parea „un vis”. Cu siguranta, dupa ce criza prelungita va disparea, nu vor mai reveni vremurile si preturile din urma cu doi-trei ani. Ce s-a intamplat la Comcereal este un exemplu clasic de cum nu se fac afaceri. Un teren valoros este blocat si asa va ramane, probabil de niste depozite insalubre, greu de acceptat in comertul anului 2010. Maratex. O societate creata de autoritatile comuniste pentru a absorbi forta de munca feminina disponibila in Baia Mare. In perioada de glorie a acestei fabrici erau circa 12.000 de angajati. In urma cu trei ani, ultimii 12 angajati ai fabricii au plecat acasa. Ulterior, activele societatii au fost vandute pentru suma record de 16 milioane de dolari. Pe locul fostei fabrici urma sa se ridice primul mall din Baia Mare. Fostul colos comunist a fost daramat, dar pe locul lui nu s-a mai ridicat nimic. Terenul este si acum in portofoliul celor care ar fi vrut sa ridice un mall. Proprietarii asteapta sa vada cum va evolua piata imobiliara. Fie vor vinde, fie vor ridica altceva, de la locuinte, la birouri sau zona de agrement. Ramane regretul ca nu s-a putut realiza acel „Art-Center” prevazut in proiectul initial. Aceeasi soarta sumbra a avut-o si „vecinul” Faimar. Ca si celelalte sectoare industriale si cea a sticlei s-a facut, incet, dar sigur, tandari. Dupa reorganizare si un declin care a adus-o in pragul colapsului, Faimar Baia Mare a vandut fabrica si sediul dezvoltatorului imobiliar care a cumparat activele Maratex, pentru 5,72 milioane de Euro. Atunci se anunta ca va fi ridicata o noua unitate de productie, in zona industriala a orasului si ca aceasta va fi finalizata in sase luni. Numai ca, proiectul a ramas in stand-by, iar societatea a inceput disponibilizarile din cauza comenzilor tot mai subtiri. Remin. Cel mai mare „tun” postdecembrist si cel mai important agent economic al judetului, cu peste 30.000 de angajati in vremurile bune. Dupa aderarea Romaniei la UE, perimetrele miniere s-au inchis incet, dar sigur, iar Remin a devenit agentie imobiliara sau firma de paza. Sau, mai simplu, o societate la limita subzistentei, cu putini angajati. Proiectul Andersen care prevedea ca in Romania mineritul trebuie sa devina o amintire, a devenit realitate. Realitatile europene au dictat realitatilor romanesti. Dupa o incercare nereusita de privatizare a perimetrelor miniere care impunea conditii greoaie si neatractive pentru investitori, minele au ramas ale nimanui. Acum, baietii destepti asteapta banii de inchideri, iar Remin „cerseste” cativa leuti pentru monitorizarea perimetrelor. Pe de alta parte, batalia pentru resurse devine tot mai evidenta. 
Noi puteri economice mondiale se ridica si acumuleaza perimetre, metaforic spus, cu resurse. Cine va detine resurse minerale si de alta natura, va fi stapanul. In harababura care domneste in economia noastra nu se vede tendinta de a ne instraina si resursele care le mai avem. Minele Remin, haldele de steril, depozite de pirite si altele sunt o noua „vaca de muls”. Noi asistam neputinciosi cum altii vin, sau vor veni pentru a lua ce ar fi putut fi folosit in interesul Romaniei. 
Flotatia Centrala a devenit o umbra, un loc de unde tiganii mai fura un fier beton sau un capat de sina. Flotatia centrala nu isi mai are locul in contextul neantizarii mineritului din nord. Cu toate acestea, aici mai exista o sectie care ar putea fi pusa in functiune, aflata in conservare. Sunt utilaje pentru prelucrarea aurului, in principal. Cei care mai sunt la Remin intampina greutati in a pazi aceasta sectie. Povesti sunt multe si se refera la o ipotetica reluare a activitatii miniere. Este un semn ca interesele pentru zona de nord sunt la fel de mari si dupa disparitia mineritului de stat. Poate de aceea suntem cea mai importanta zona izolata a Romaniei.


Cuprom. Combinatul unde se realizau lingourile de aur, dar si 70 la suta din productia de cupru a Romaniei, a ajuns in insolventa. Poate este cel mai de neinteles faliment. Cuprom a intrat in insolventa dupa o perioada de cadere libera. Au urmat disponibilizari in masa, greve si promisiuni. Fostii angajati nu si-au primit nici astazi salariile compensatorii, si, pana la lichidarea efectiva a societatii, sindicalistii acuza ca aceasta este „furata” pe bucati. La propriu.


Analiza la rece

„Maramuresul plateste soarta zonelor cu industrie mono-industriala. Ceea ce s-a realizat era concentrat in jurul mineritului. Pe orizontala s-a dezvoltat zona serviciilor, a intreprinderilor care au deservit, intr-un fel sau altul mineritul. Prabusirea mineritului a dus la prabusirea unei intregi constructii economice. Reforma structurala impusa de economia de piata a insemnat pentru industria Maramuresului o implozie cu urmari sociale grave. Lipsa de capacitate strategica, care nu a venit cu masuri care sa anticipeze prabusirea, a contribuit decisiv la starea actuala. Facilitatile zonei defavorizate a condus la imbogatiri individuale si nu de amploare sociala. Trecerea de la intreprinderea planificata la cea de agent economic cu implicarea unor factori non-economici nu a fost suplinita de resurse umane calificate. Baia Mare s-a prezentat pe piata ca o gogoasa umflata, care la cea mai mica adiere a profitului s-a spart. De 20 de ani ar fi trebuit gasita noua identitate a orasului. Ne-am ales cu gropi in loc de intreprinderi, cu cuvinte in loc de fapte. Ne trebuie competenta locala si sprijin national. Am dat sute de ani aur si alte neferoase tarii si am ramas cu Imnul minerilor. Trist!” - Stefan Gönczi, conferentiar universitar la Universitatea de Nord 


Statistici sumbre 

Potrivit ultimelor date statistice, Maramuresul are peste 13.000 de someri. Iar in industrie si constructii lucreaza doar 39914. Pe vremuri, doar minele din judet aveau mai multi angajati. In total, in judet sunt 1975 de intreprinderi care, conform codurilor CAEN, au domeniul de activitate in industria prelucratoare. Numai ca, aproape 90% dintre acestea au intre 0-9 salariati. Conform statisticilor, doar 12 intreprinderi din judet mai au peste 250 de angajati.


Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


ŢÂDULA LUI FRĂTZICĂ - To post or not to post…

0


Dragi români, stimaţi creştini, serus toc! Ascundeţi cărniţa din casă, nu de alta, da’ să nu vă apuce cine ştie ce plăceri carnale. Pardon… carnivore. Puneţi CD-u’ cu Hruşcă şi pregătiţi-vă de sărbători aşa cum se cuvine. Se apropie Crăciunu’, aşa că am intrat în post!
Nu uitaţi că postul înseamnă mai mult decât lipsa consumului de carne. Se consideră încălcarea postului şi carnea din gură, atunci când sunteţi la ghişeu la finanţe, dar şi cea pe care o consumaţi în pat, împreună cu partenerul sau partenera. Păi, ce-nseamnă asta? Ori suntem credincioşi, ori nu mai suntem! Dacă e să fie post, postim de la tot, nu?
Ştiu că nu va fi uşor. Păi de exemplu, cum facem cu excesul de salivă atunci când tăiem porcu’? Să-l jugănească chiar acolo sub ochii tăi şi tu să nu poţi face nimic… Tot ce simţi este mirosul de cârnaţi şi parcă ai pune şi tu limba, da’ nu-i bine, că te bate Dumnezo. Nu-i nimic, îţi spui! Atunci te întreţii cu un deţ de pălincă. Da’ stai aşa, că nici aşa nu-i bine! În post nu se bea! No, nu-i nimic, atunci te delectezi cu o minunată salată de crudităţi. Aa, păi de unde crudităţi? Recolta de anu’ asta s-a cam uscat. Iar ce nu s-a uscat s-a transformat în murături. Bun, atunci servim o salată de murături. Păi stai aşa! Cum vine asta, să mâncăm murături goale? Nu, că ne arde la stomac. O zacuscă parcă ar merge. Da’ nu funcţionează decât pentru cei care au. Atunci cred că pâinea goală cu apă ar fi cea mai bună soluţie.
Totuşi, ăsta nu-i un motiv întemeiat să fim trişti. Ce-i aşa mare supărare? Nu mâncăm şi gata! N-o să murim dintr-atâta. Ne putem hrăni cu amintiri, de exemplu. Ne punem jos şi începem să ne amintim cum punea bunica la afumat cârnaţii în pod. Aaah, ce vremuri… Păi aşa nişte mirosuri îmbietoare, că reuşeam să ne potolim foamea doar adulmecând aerul de pe lângă pod. Ne putem aduce aminte de tabla de slănină agăţată de grindă. De fiecare dată când treceam pe lângă ea, întorceam capu’ mai ceva ca după o gagică în fustă mini. Nah, uite că parcă deja mi-a trecut foamea.
Stând şi rememorând momentele copilăriei, îmi dau seama cât de diferite vremuri trăim. Păi în ziua de azi, mulţi nu mai au ce să taie. Merg şi taie porcu’ vecinului, să se simtă bine şi ei. Sau, în unele cazuri mai puţin fericite, se roagă de vecin: "Vecine, da’ tai porcu’ azi? Pot să mă uit şi io?" Bine, în cele mai nefericite cazuri, oamenii n-au nici cu ce să facă un foc, darămite animalu’ din el. Sunt oameni care nu mai au niciun căptiţ de fân, sau nici măcar bani de moşini. Nu poţi prăji ca lumea un porc numa’ cu două găteje, aia-i clar! Şi atunci, ce te faci? Hai să spunem că mai primeşte omu’ de la vecini sau rude. Da’ tre’ să le agăţi undeva. Şi pentru asta îţi trebuie musai o grindă. De ce grindă s-o agaţe omu’ care n-are casă? Dar mă rog… gândurile triste pot merge la infinit, iar sărbătorile înseamnă altceva. Sau cel puţin ar trebui să însemne…
Una peste alta, cred că nu avem motive de îngrijorare. Postul ăsta e ca şi criza economică: vrei, nu vrei, faci economie. La noi, românii, n-ar trebui să fie o problemă. Oricum, nu ne permiteam să cumpărăm carne nici înainte de post. De ce s-ar schimba ceva acuma? Mergem înainte pe aceleaşi diete de criză. Şi dacă stau să mă gândesc, am putea chiar să mâncăm un salam sau o şuncă cu maximă încredere, chiar în miezu’ postului. Noi, românii, oricum, ne permitem doar salamuri ieftine. Păi şi la banii ăia, ce vă aşteptaţi să primiţi, salam cu carne? Nu v-ajung nişte zgârciuri? Pân’la urmă, tot Hruşcă ne ţine de foame… Dă-i să pută, Ştefaneee! V-am ţucat!



Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Poarta maramureseana...

0



In Maramures a inflorit, mai mult decat in alte regiuni ale tarii noastre, arta prelucrarii lemnului. Ca vizitator nu ai cum sa nu te minunezi de frumusetea vechilor case, porti si biserici intalnite aici. Acestea arata ca maramuresenii au fost dintotdeauna credinciosi lemnului, caruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mancau, pana la acoperamantul de deasupra capului si bisericile in care se inchinau.
Maramures
Unul dintre simbolurile cele mai de pret ale Maramuresului este Poarta maramureseana. Construita in general pe trei stalpi si un "fruntar” (pragul de sus al portii) din lemn de stejar, avand "haizasul” (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost comparate adesea cu adevarate "arcuri de triumf”.
Poarta maramureseana
Portile de lemn ale gospodariilor traditionale din Maramures sunt situate indeosebi in satele de pe vaile Mara, Cosau si Iza, dar si in unele localitati din Tara Lapusului. Multi cercetatori considera ca in Maramures, portile erau un privilegiu al nemesilor. Aspectul e extrem de important, caci numai nemesii aveau privilegiul sa-si ridice porti inalte in fata gospodariilor, in timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decat la vranite (confectionate din pari montati paralel pe o rama dreptunghiulara si cu o diagonala, pentru a-i fixa, si care se deschidea intr-o parte).
Poarta maramureseana

De altfel, aceasta reiese mai ales din inscriptiile scrise in limba romana cu litere chirilice sau in limba latina. Apar aici nume de mesteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite ranguri sociale, preoti si juzi, maramuresenii simtind nevoia sa-si inobileze casele cu asemenea consemnari pentru a atesta vechimea constructiilor si a le conferi valori in plus.
Constructia, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul portii suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credinte profunde (cu conotatii mai degraba mitice).
Poarta maramureseana
Astfel, taierea stejarului trebuia sa coincida cu o perioada de nopti cu luna plina – pentru a indeparta din jurul gospodariei orice nenorociri si toate "ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din padure trebuia sa se faca intr-una din zilele lucratoare "de dulce” (marti, joi sau sambata), in virtutea credintei ca astfel lemnul va fi aducator de noroc. Sub stalpul care leaga pragul se puneau "bani, agheasma si tamaie, ca sa nu se apropie ciuma.” Iar pentru apararea averii si a casei, pe stalpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare.

Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin.
Poarta maramureseana
Stalpii de porti sunt expresia marilor mituri din cultura noastra populara. Motivele sculptate in lemn au, fiecare, semnificatia lor bogata:
Funia rasucita reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant.
Soarele, simbolul Dumnezeirii este "datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul. Maramuresul si-a increstat Soarele in poarta, ca semn al vietii, ca in fiecare zi sa treaca, sa intre ori sa iasa pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.
Poarta maramureseana
Arborele vietii simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete. Figurile antropomorfe sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele Raului.
Poarta maramureseana
Pentru taranul maramuresean, trecerea pe sub haizasul portii devenea aproape un act ceremonial, purificandu-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodariei si familiei. In toate culturile traditionale, trecerea pe sub o poarta, mai mult sau mai putin grandioasa, simbolizeaza o transformare (de suprafata ori structurala, fizica sau virtuala).
Poarta maramureseana
In prezent, in Maramures, mai pot fi vazute porti vechi de lemn, in special in satele de pe Valea Cosaului, precum si in Muzeul Satului din Baia Mare si Sighet. Cat despre portile noi, acesetea au elemente decorative mult imbogatite, de inspiratie recenta, dar si-au pierdut din semnificatiile initiale, pastrand doar componenta esteticului.



Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Craciunul de azi si Craciunul de ieri...

0


Nu mai e mult si sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul. Multi vor fi plecati. Unde? La schi, in locuri unde sa doarma cat mai mult sau sa se indestuleze cu sarmale, fripturi, cu multe bucate de porc. Sarbatoarea trece doar prin trup.
Cei care raman acasa, nu vor sa rateze concertele, concursurile, premiile ce se acorda in aceasta perioada. Si asa se face ca putini din acesti oameni mai traiesc minunea nasterii tainice a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.
Oamenii alearga sa cumpere. Nu e nicio problema ca pierzi cateva ore bune in super-hipermarketuri. Important e sa fii in rand cu lumea. Iar daca nu faci acelasi lucru, e o dovada ca nu dai semne de progres.
A ajuns sa fie mai fascinant sa asculti Stille nacht-uri si Jingle bells-uri in magazine. E prea obositor sa mai deschizi usa celor ce colinda. Si pe deasupra sa tot asculti aceleasi colinde.
Preotul nu mai este primit in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne deranjeaza. Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada "pe unde a ajuns parintele“, asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: "E pe la nea Ion", adica la cinci case distanta de noi.
Nu mai avem gandul la a primi Sfanta Impartasanie de Craciun. In vechime, Postul Craciunului era respectat. Chiar daca se intampla ca porcul sa fie taiat in post, nu ne atingeam de carnatii trecuti printr-un fum statut, de slanina fiarta si usturoiata, de racituri, ... Trebuia sa ne impartasim.
Ne preocupam prea putin de asemanarea cu Hristos. Ne interesam din timp de unde putem lua bradul de Craciun, carnea de porc, vinul si multe alte bunuri materiale si uitam sa primenim firea. Ne multumim ca avem numarul de telefon al parintelui si ca il putem suna atunci cand avem nelinisti. Nu mai putem sta in genunchi la spovedanie. Am uitat ca la marturisire Il avem de fata pe Hristos.
Chiar daca ne simtim nemultumiti de cat am postit, de cat ne-am rugat, de putinul bine pe care l-am facut, nu se compara cu dezgustul pe care ti-l produce o sarbatoare pentru care nu te-ai pregatit deloc.
Daca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn ca mai avem oameni vii.



Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Radio colinde de Craciun - Maramuresul Online!

0

Colinde de CRACIUN - 24/24 . Radio X-Max & St. Claus " Craciun Fericit "


Noul post de radio Colinde de Craciun - 24/24 . Radio Maramuresul Online , a inceput sa emita
de cateva zile sub sloganul "CRACIUN FERICIT TOTUROR", si va difuza
cele mai bune colinde din anii '80 pana la cele mai recente
Colinde de CRACIUN - 24/24 . Radio X-Max & St. Claus " Craciun Fericit "












Acest post de radio va mangaie auzul de acum si pana la sfarsitul acestui an cu cele
mai frumoase colinde si invataturi crestine.












Colinde de CRACIUN - 24/24 . Radio X-Max & St. Claus " Craciun Fericit "CLICK AICI PENTRU A ASCULTA IN WINAMPColinde de CRACIUN - 24/24 . Radio X-Max & St. Claus " Craciun Fericit "



wink Mii si mi de multumiri d-lui MaX pentru colaborare. Odimusic.net



Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

0


Postul Nasterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putinta curătirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugăciune, asa se cuvine să astepte crestinii si să întâmpine prin ajunare pe 'Cuvântul lui Dumnezeu' născut din Fecioara Maria.
Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lăsăm sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie.
Postim de carne , ouă si brânză. Lunea, Miercurea si Vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) si fără vin. Martea si Joia se dezleagă la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile ,până la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin si peste.
Dacă în zilele de Luni, Miercuri si Vineri prăznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), mâncăm untdelemn si bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce rosie (+), atunci dezlegăm si la peste. Martea si joia mâncăm peste, untdelemn si bem vin, când cade în aceste zile: vreun sfânt mare, hramul sau sărbători cu rosu.
În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara si anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Nasterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce.
MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN la 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, la 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, dacă aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - căci în aceste zile se prăznuiesc sfinti mai însemnati.

MÂNCĂM PEŞTE : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea.
De asemenea mâncăm peste în Lunile, Miercurile si Vinerile acestui post, dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.
În sfârsit dezlegăm la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie, dacă aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau Joia se întâmplă hramul bisericii.


Cateva retete de mancare pentru acest post.


Ciuperci la tigaie
Ingrediente:
  • 500 g ciuperci proaspete
  • 1 ceapa
  • sare, piper
  • o lingura de margarina vegetala
  • marar tocat
  • 1 rosie
Mod de preparare:
Ciupercile se curata, se spala, se taie in felii subtiri si se pun in tigaie cu ceapa tocata, rosia taiata felii si margarina. Se lasa sa fiarba la foc mic. Se adauga sare si piper.
Cand au scazut, se adauga verdeata si se ia cratita de pe foc.
Se servesc fierbinti, cu mamaliga.

Conopida la cuptor
Ingrediente:
  • 1 conopida potrivita
  • 6 cartofi
  • ulei
  • 3 linguri pesmet
  • sare, piper
  • patrunjel
  • marar
Mod de preparare: 
Conopida se desface buchetele si se fierbe 15 minute. Cartofii se fierb si se taie felii. Se unge o tava cu ulei si se pun cartofii si conopida in straturi. Se pune sare si piper. 
Deasupra ultimului strat de conopida se presara pesmetul si verdeata.
Se pune la cuptor pentru 15 min.

Musaca de cartofi cu soia
Ingrediente:
  • 500 g ciuperci proaspete
  • 1 ceapa
  • sare, piper
  • o lingura margarina vegetala
  • marar tocat
  • 1 ardei gras
  • soia (semipreparata din comert)
Mod de preparare:
Se fierb cartofii in coaja, se curata, se taie felii. Separat, se pune la inmuiat soia in apa fiarta cu condimente.

Dupa ce se umfla, soia se scurge de apa si se caleste cu ceapa. Se condimenteaza si se adauga verdeata.
Se unge o cratita cu ulei si se asaza un rand de cartofi, apoi un rand de soia. Se pune la cuptor.

Ciorba de fasole pastai
Ingrediente:
  • 3 morcovi
  • 1 ceapa
  • 1 ardei
  • 1/2 kg fasole pastai
  • cimbru
  • sare, boia
  • leustean
Mod de preparare: 
Se taie morcovii si ardeiul, se toaca ceapa si se calesc toate in ulei cu boia. Se toarna apa si se fierbe.

Cand s-a fiert morcovul, se adauga pastaile de fasole taiate, cimbrul si sarea. La sfarsit, se adauga leusteanul tocat.

Clatite de post
Ingrediente:
  • 100 g faina
  • 100 ml apa minerala
  • 50 g ulei
  • 25 g zahar
  • 10 g sare
Mod de preparare: 
Se amesteca ingredientele pana se obtine o pasta de consistenta unei smantani subtiri. Se coc intr-o tigaie de teflon.
Dupa fiecare clatita se unge fundul tigaii cu ulei.

Chiftele de post
Ingrediente:
  • 1 cutie ciuperci
  • 2 cartofi potriviti
  • 2 linguri orez
  • 2 cepe mici
  • boia
  • patrunjel
  • sare, piper
  • ulei
  • 3 linguri faina
Mod de preparare:
Cartofii se curata si se fierb. Separat, se fierbe orezul. Ceapa tocata se caleste.

Cartofii fierti se scurg, se paseaza si se amesteca cu orezul fiert, ceapa calita, patrunjelul tocat si ciupercile date prin masina de tocat.
Se adauga boia, sare si piper.

Din compozitia rezultata se fac chiftelute care se dau prin faina si se prajesc in ulei.






Sursa: Maramuresul Online



Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Post navigation