Poarta maramureseana...
In Maramures a inflorit, mai mult decat in alte regiuni ale tarii noastre, arta prelucrarii lemnului. Ca vizitator nu ai cum sa nu te minunezi de frumusetea vechilor case, porti si biserici intalnite aici. Acestea arata ca maramuresenii au fost dintotdeauna credinciosi lemnului, caruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mancau, pana la acoperamantul de deasupra capului si bisericile in care se inchinau.
Unul dintre simbolurile cele mai de pret ale Maramuresului este Poarta maramureseana. Construita in general pe trei stalpi si un "fruntar” (pragul de sus al portii) din lemn de stejar, avand "haizasul” (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost comparate adesea cu adevarate "arcuri de triumf”.
Portile de lemn ale gospodariilor traditionale din Maramures sunt situate indeosebi in satele de pe vaile Mara, Cosau si Iza, dar si in unele localitati din Tara Lapusului. Multi cercetatori considera ca in Maramures, portile erau un privilegiu al nemesilor. Aspectul e extrem de important, caci numai nemesii aveau privilegiul sa-si ridice porti inalte in fata gospodariilor, in timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decat la vranite (confectionate din pari montati paralel pe o rama dreptunghiulara si cu o diagonala, pentru a-i fixa, si care se deschidea intr-o parte).
De altfel, aceasta reiese mai ales din inscriptiile scrise in limba romana cu litere chirilice sau in limba latina. Apar aici nume de mesteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite ranguri sociale, preoti si juzi, maramuresenii simtind nevoia sa-si inobileze casele cu asemenea consemnari pentru a atesta vechimea constructiilor si a le conferi valori in plus.
Constructia, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul portii suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credinte profunde (cu conotatii mai degraba mitice).
Astfel, taierea stejarului trebuia sa coincida cu o perioada de nopti cu luna plina – pentru a indeparta din jurul gospodariei orice nenorociri si toate "ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din padure trebuia sa se faca intr-una din zilele lucratoare "de dulce” (marti, joi sau sambata), in virtutea credintei ca astfel lemnul va fi aducator de noroc. Sub stalpul care leaga pragul se puneau "bani, agheasma si tamaie, ca sa nu se apropie ciuma.” Iar pentru apararea averii si a casei, pe stalpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare.
Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin.
Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin.
Stalpii de porti sunt expresia marilor mituri din cultura noastra populara. Motivele sculptate in lemn au, fiecare, semnificatia lor bogata:
Funia rasucita reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant.
Soarele, simbolul Dumnezeirii este "datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul. Maramuresul si-a increstat Soarele in poarta, ca semn al vietii, ca in fiecare zi sa treaca, sa intre ori sa iasa pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.
Arborele vietii simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete. Figurile antropomorfe sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele Raului.
Pentru taranul maramuresean, trecerea pe sub haizasul portii devenea aproape un act ceremonial, purificandu-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodariei si familiei. In toate culturile traditionale, trecerea pe sub o poarta, mai mult sau mai putin grandioasa, simbolizeaza o transformare (de suprafata ori structurala, fizica sau virtuala).
In prezent, in Maramures, mai pot fi vazute porti vechi de lemn, in special in satele de pe Valea Cosaului, precum si in Muzeul Satului din Baia Mare si Sighet. Cat despre portile noi, acesetea au elemente decorative mult imbogatite, de inspiratie recenta, dar si-au pierdut din semnificatiile initiale, pastrand doar componenta esteticului.
Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul Online