Detectivii de trufe sfideaza criza economica - Asociatia secreta a milionarilor cautatori de „diamante negre”



Un baimarean, Daniel Istrate, a deslusit secretul trufarilor ardeleni. Fara sa fie cooptat in asociatia secreta a celor care au devenit milionari din gasirea „diamantelor negre”, cum mai sunt numite trufele, maramureseanul s-a dotat cu sapte caniche si a devenit detectiv de trufe, facand o profesie din gasirea celor mai scumpe ciuperci din lume.

Secretul. Din motive lesne de inteles, cautatorii de trufe(un soi de ciperca extrem de gustoasa, aromata si rara, care creste sub pamant) prefera sa nu informeze pe nimeni despre neobisnuitul lor job. Astfel, marfa e impartita intre putini. Insa unii, mai curajosi, incearca sa popularizeze fenomenul. S-a chiar infiintat o Asociatie a Cautatorilor de Trufe din Ardeal, al carei scop este sa pastreze cultul trufei (asigura membrilor sai informatii si ponturi).


Cert este faptul ca trufarii nu sunt multi si se cunosc intre ei. Fiecare are un traseu anual, bine stabilit. E „Drumul Trufelor” si nimeni nu incalca “proprietatea” celuilalt. E un acord nescris. Locurile unde cresc aceste adevarate mine de aur sunt tinute secrete de cautatori. Iar pentru detectivii de trufe, secretul e sfant!

Veteranul. Daniel Istrate e cel mai ambitios cautator de trufe din Baia Mare. E vechi in bransa, din 2003. Atunci, dupa o discutie cu un grup de colegi de facultate din Timisoara, a decis sa puna pe picioare o afacere de distributie de trufe. Auzisera ca se fac bani frumosi, dar pentru asta trebuia sa le gaseasca. Iar ca sa le gasesti, trebuiau bani. Si-a luat credit din banca, si-a cumparat caini (fara acestia afacerea nu are nicio sansa de izbanda) si s-a informat despre trufe.

„Primii doi ani au fost cei mai grei. Nu am avut niciun profit. Trebuia sa amortizez cu orice pret investitia facuta si, credeti-ma, era consistenta! Doar dupa ce am achizitionat mai multi caini si am inceput sa ne invatam cu traseele montane, de abia atunci s-a conturat un profit”, a declarat pentru InfoMM Daniel Istrate.

Traseul. In functie de sezon, baimareanul se deplaseaza in anumite zone din tara, de unde recolteaza marfa. De exemplu, acum este in judetul Hunedoara. Unde? Doar el stie. E secret! Munca sa de „detectiv de trufe” e cea care ii asigura existenta. Iar acum, dupa ce a devenit experimentat in domeniu, poate spune ca ii asigura mai mult decat atat. Asa ca... de ce ar impartasi si altora secretul?


„Se poate castiga foarte bine, chiar zeci de mii de euro/luna. Dar pentru asta trebuie sa alerg foarte mult, prin tara, din aprilie pana in decembrie. Fiecare specie de trufa are perioada sa, cand poate fi recoltata. Iar daca vrei sa faci treaba asta, trebuie sa fi acolo. Si inca ceva: trebuie sa iti placa sa calatoresti si sa iubesti muntele”, a mai declarat Istrate. Dupa ce va epuiza padurile Hunedoarei de trufele al caror sezon se termina in august, Istrate revine acasa, pentru ca incepe sezonul in Maramures. Dureaza pana prin septembrie. Apoi, va pleca spre alte zone, pana in decembrie, luna in care se trage linie. In fine, urmeaza pauza, pana in aprilie, cand reincepe „alergatura” dupa trufe.

Cainii. Pentru ca se dezvolta sub pamant, nu rasar, trufele nu pot fi detectate vizual. De aceea, se utilizeaza porci sau caini, care le gasesc cu ajutorul mirosului lor dezvoltat - trufele au un miros specific, foarte puternic. Initial se foloseau doar caini din rasa Lagotto Romagnolo. Aceasta rasa a devenit, in timp, singura rasa recunoscuta ca avand abilitatea de a gasi trufe. Un caine de acest gen costa intre 2.000 si 5.000 de euro. Totusi, baimareanul are ca ajutoare... sapte caniche.

„Eu am niste caniche, care au fost dresati de catre un specialist - exista dresori care fac o afacere din dresajul cainilor cautatori de trufe. Am sapte, pentru ca nu ai cum sa faci treaba de calitate cu un singur caine. Daca te duce intr-o directie gresita, ti-ai pierdut luni de zile de munca. In strainatate se lucreaza cu porci. Noi nu facem asta. Ne descurcam mult mai bine cu caini”, a povestit Istrate. Totusi, trufarii experimentati nu se bazeaza exclusiv pe caini, ci cauta trufa si dupa anumite semne: sol crapat, iarba arsa sau o anumita specie de musca - Suilla gigantea - care roieste destul de des deasupra locurilor unde se afla ingropate trufe.

Vanzarea. Pentru trufari e important sa aiba furnizori, distribuitori, cu alte cuvinte „relatii bune” in domeniu. Pentru ca, dupa recoltare, o trufa poate fi consumata doar in primele trei-patru zile. Cei mai multi cumparatori sunt italienii, care detin si bursa mondiala a trufelor. Istrate, insa, vinde unui francez. „Italienii, spre exemplu, nu apreciaza contractele cu noi. Ne ofera preturi foarte mici. Preferam sa vindem in Franta. Un exemplar frumos de trufa alba poate ajunge la sute de euro”, a explicat Istrate.

Detectivul de trufe maramuresean spune ca vinde trufele la pretul aproximativ de 20 euro/kilogram. Pentru ca pretul unui kilogram de trufe poate ajunge in vestul Europei chiar la 600 euro, l-am intrebat cum s-a ajuns la un pret atat de mic. „Producem in proportie de 98% pentru export, asa ca pretul in Romania e mult mai scazut, undeva in jurul valorii de 15-20 euro/kg”, a lamurit Istrate. Cele mai scumpe sunt trufele albe, pretul acestora osciland intre 2.000 si 4.000 euro/kilogram, iar exemplarele exceptionale vanzandu-se la licitatii internationale. Cel mai scump exemplar cumparat vreodata a costat 330.000 de dolari. Cumparatorul era proprietarul unui cazinou din Macau. Era o trufa alba de 1,5 kilograme.

Autohtona. In padurile romanesti, trufele cresc in diferite regiuni, in special in zone montane foarte inalte, precum Muntii Maramuresului sau versantul sudic al Carpatilor Meridionali. Acolo cresc atat specii de trufe albe de vara (cea mai rara, deci cea mai valoroasa!), tuber magnatum, tuber melanosporum si tubem unciatum. In regiunile cadorisite de natura cu aceasta resursa extrem de valoroasa, satenii se imbogatesc peste noapte. Si detectivii de trufe, la fel.

Sursa: Maramuresul Online













Maramuresul OnlineMaramuresul Online

In by Moroșanul, marți, 5 ianuarie 2010


Leave a Reply