Baciul african şi cel pakistan rescriu în Maramureş Mioriţa globalizată
În Maramureş nu sunt mulţi ciobani de origine africană. Când moş Gheorghe Indre a văzut un negru sprijinit în băţ printre oi şi vorbindu-le englezeşte, s-a oprit în loc, s-a scărpinat sub clop şi n-a putut zice decât atât: „Tulai!“
Camerunezul Felix Tangoh spune ca e persecutat politic, fiindca ar fi vrut sa-si rupa tara in doua. Acum creste oi
S-a întâmplat că acel cioban era şi primul negru pe care moş Gheorghe îl vedea în 97 de ani de viaţă şi asta i-a stârnit în cap o furtună de întrebări adânci despre el însuşi, ca făptură a lui Dumnezeu pe Pământ, un vârtej din care se alege la suprafaţă aceeaşi nedumerire: „Cum dracu’ o hi chelea lui aşe neagră?“. Şi neputându-şi răspunde, bătrânul îl priveşte fascinat pe african şi îşi zâmbesc unul altuia prieteneşte, unul cu un dinte galben, iar celălalt cu o sumedenie, albi. Bătrânul e din satul Ciolt, de pe Valea Chioarului, în Maramureş. Acolo s-a născut şi a trăit aproape o sută de ani, fără anii cât a fost luat de unguri, în timpul războiului, şi dus ca un rob să muncească la fortificaţii până în Austria.
Şi în toţi anii aceştia şi peste tot pe unde a umblat, jumătate de continent, nu i-a fost dat să întâlnească un negru decât tot în satul lui, primăvara asta, când mai mulţi pakistanezi şi africani au năpădit uliţele arătând cu degetele strânse buchet spre gură că le e foame.
Ca şi moş Gheorghe, ţăranii din Ciolt, mai toţi bătrâni şi puţin ştiutori de carte, au exclamat şi ei: „Tulai!“. „Lumea le-o dat să mânce, că arătau a hi oameni, numa’ la culoare nu se potriveau - povesteşte Gheorghe Indre. Da’ ce fel de oameni? - că ei mâncau numa’ pita şi slana o lăsau deoparte!“.
Ruth este atractia cofetariei Adela atat pentru romani, cat si pentru straini