Muzeul, înfiinţat cu exact trei decenii în urmă, la 30 mai, este ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească şi creează imaginea satului tipic maramureşean, cu uliţe şi poteci care duc la biserică.

Spaţiul muzeistic este alcătuit din peste 30 de locuinţe din secolele XVI-XVII, unele mobilate cu piesele originale, cu acareturi, instalaţii tehnice şi celebrele porţi maramureşene. În anii trecuţi, colecţia existentă a fost completată cu locuinţe specifice etniilor ucraineană, maghiară şi evreiască.

Instalaţiile tehnice la care se lucrează acum, mori, pive, vâltori, o pălincie, sunt aşezate la marginea muzeului satului, pe malul văii Ronişoara şi întregesc satul primordial tradiţional. S-au restaurat doua mori, din care una este datată "În Anul Domnului 1570" şi este, se pare, cea mai veche de pe teritoriul României.

Toate aceste instalaţii tehnice vor deveni funcţionale, odată cu deschiderea acestui sector muzeal pentru marele public, în 30 aprilie. Adrian Marchiș a fost acolo și relatează.