Case din brad si stejar de Maramures



Trimite stirea pe Yahoo! Messenger





O arhitectura milenara, rezultata din jocul imbinarii volumelor esentiale, a tehnicii intelepte de exploare la maximum a calitatii lemnului din padurile invecinate, a formelor si decoratiunilor ce emfatizeaza si filtreaza lumina naturala. Un mestesug traditional, amenintat insa cu disparitia.

La loc de cinste, intr-o revista prestigioasa cum este Vogue, apare un material despre proiectele milenare despre constructiile de lemn din aceasta zona. Iata ce scrie: „in acel colt pierdut al Europei, Maramures, aflat in nordul Romaniei, calatorul dorinc de frumos este intampinat de incantatoare case construite din lemn de brad si stejar. Case ce se ridica mandre, asa cum este si cultura specifica regiunii, ce a ramas intacta peste ani.

Se recunoasc imediat dupa arhitectura lor foarte veche, utilizand tehnici proprii de contructie, cu decoruri specifice zonei si lemn obtinut din padurile din jur. Sunt folosite cuie din lemn ce tin impreuna diferitele parti ale structurii, asamblate dupa sistemul blockbau, prin imbucare.
Cu aceeasi metoda sunt ridicate si spectaculoase biserici, ale caror clopotnite isi inalta varfurile la peste 70 de metri, reprezentand cele mai inalte constructii din lemn din lume. Ele caracterizeaza arhitectura religioasa romaneasca cu un conservatorism tehnic ce se reflecta si in casele de locuit.
Fara a fi limitate de granutele politice, timp de secole sistemele utilizate pentru construirea de case maramuresene s-au extins pana spre teritoriile scandinave si cele din vestul Rusiei ce margineau imensa Uniune Sovietica”.

Mari, pline de ornamente, portile caselor maramuresene au starnit intotdeauna curiozitatea si aprecierea turistilor veniti de pretutindeni pe meleagurile tarii noastre. Prin marimea lor („inalte cat o caruta incarcata cu fan”), portile tipice acestor case ascund in spatele lor corpul principal al nucleului de locuit, ramand si astazi marea atractie a arhitecturii maramuresene.
Asceleasi porti mari se gasesc si azi, la foarte rarele constructii recente din lemn, cu toata suita de panouri incrustate si ornate, ce reprezinta o adevarata istorie sacra a comunitatii: figuri cosmice si zoomorfe ce invoca protectia divinitatii, rozeta solara si crucea, linia sarpelui si coltii de lup care protejaza gospodaria, sunt ornamentele cele mai des intalnite. Textele incizate includ data constructiei si numele artizanului ce a fost angajat sa efectueze lucrarea.

Usa de intrare, inserata in monumentala poarta a incintei private, este si azi, ca si altadata, in mod voit mai scunda decat inaltimea medie a unei persoane: in felul acesta constrange pe cel ce intra, ca in momentul in care trece pragul sa se inchine in semn de respect pentruproprietarii casei.
Ferestrele, a caror dimensiune si asezare influienteaza organizarea interioarelor, sunt construite in relief fata de pereti, in timp ce profilul lor si incrustatiile decorative le repeta pe cele aflate pe poarta.
Caminul, cu hornul inglobat, se afla intotdeauna in centrul locuintei: primul foc se aprinde sub auspiciul norocului si al bunei dispozitii dorite pentru toti cei ce locuiesc in casa, reprezentand singura sursa de caldura prezenta in locuinta.

Piesele din lemn de brad, taiate in forme geometrice, ce acopera acoperisus casei, uneori coborand si pe fatada, rezista ani de zile intemperiilor naturii. Stejarul este lemnul preferat pentru grinzile care, mai scurte si mai solide decat peretii, sustin intreaga constructie, inaltate pe o platforma de piatra.
Conform practicei milenare, lemnul ales, obtinut din zonele cele mai inalte ale reliefului din jur, este lasat sa se usuce la soare mai mult de un an. in perimetrul proprietatii se gaseste adesea si o fantana, sapata in curtea exterioara, in asa fel incat de apa ei pot beneficia si alte familii.

Nucleul locuintei este intregit si cu o magazie, precum si cu un hambar pentru grane ce are in acelasi timp si functia de a adaposti animalele de curte, adesea avand o dimensiune mai mare decat intreaga casa.
Aceste case sunt renumite nu doar prin frumusetea si unicitatea lor, ci si prin confortul oferit: plecand doar de la aerul curat din interior datorat lemnului, care emana mirosul specific uleiului de terepentina, deosebit de placut. Casele din lemn, acest excelent izolator termic natural, mai au proprietatea de a fi racoroase vara si calduroase iarna.

Traditia construirii caselor din lemn este insa in ultimul timp grav amenintata, fiind deja tras semnalul de alarma: casele vechi de sute de ani (si chiar cele de zeci de ani) incep sa fie exportate in intregime in Occident, fiind cumparate de straini. si nu pentru traditionala lor frumusete, ci pentru lemnul lor tare, foarte bun la ridicarea alor case, desigur moderne.
Disparitia lor ar aduce grave prejudicii nu numai zonei, ci intreg patrimoniului nostru national. Localnicii sunt dispusi sa-si vanda vechile case de lemn pe bani de nimic. Exista deja infintate firme ce se ocupa cu intermedierea acestor afaceri, vanzand casele traditionale maramuresene, impachetate, firmelor de constructii din strainatate.

Azi marea majoritate a localnicilor prefera case din beton, motiv pentru care au disparut si mesterii, unii fiind prea batrani pentru a mai lucra, altii au plecat sa-si caute de lucru in strainatate. Autoritatile locale incearca (inca timid) sa stopeze acest fenomen in mare crestere, ce ameninta pierderea specificului acestei zone, ce au facut celebru Maramuresul nostru istoric.











Maramuresul OnlineMaramuresul Online


Leave a Reply