Maramureş
,,tara veche cu oameni fara pereche"
Viata in Maramures are o aura de mister. Pasurile montane, vaile insufletite, unde traditiile rurale se dezvaluie in fata vizitatorilor ca un muzeu insufletit, un peisaj ce este pe placul si celui mai capricios calator. Maramuresenii se mandresc ca sunt aici de 2.000 de ani. Nu au fost clintiti nici de vitregiile ulterioare: turci, tatari, austro-ungari, rusi. Cu toate ,,eforturile “de odinioara, comunistii nu au "indraznit" sa le ia intrutotul pamanturile la colectivizare, asa incat fiecare stie care e terenul sau si nu exista dispute.Maramuresul are ceva doar al lui: vechile biserici din lemn, vestitele porti sculptate, casele batranesti impodobite cu cerge, talgere, stergare si cimitirul vesel de la Sapanta, maramuresenii isi pun portul popular in zilele de sarbatoare. Imbracamintea tesuta manual este inca purtata cu mandrie.
Emblema acestor meleaguri ramane biserica de lemn. In fiecare satuc exista cel putin una, daca nu chiar doua. Unele rezista de sute de ani, bine ingrijite de oamenii din zona, altele (ca manastirea Barsana) sunt noi, insa construite pe acelasi tipic. Au reminiscente ale stilului gotic si sunt pictate pe interior de mesteri populari.
Putine obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut. Poate doar oamenii care mai pleaca din tara.
Dintre toate cele morosenesti cate-am ascultat... melodia
,,BATUTA CU STRIGATURI”
face cat o mie de cuvinte – pentru mine fiind cea mai frumoasa pe care-am auzit-o vreodata – prima muzica moroseneasca careia ii simt vibratia si pe care-o dedic unei persoane dragi – un morosan drag sufletului meu, fara de care n-as fi reusit sa gasesc atata determinare in a patrunde in tainele locurilor, obiceiurilor si muzicii acestui tinut atat de ,,imaculat,, si nealterat de trecerea timpului. .... Asta vara sub un chidru,/ Mi-o zis mandra ca-s om mandru!!!!!
Nu stii ce e Romania, daca nu ai fost in Maramures!
Cu deosebit respect Claudiu D.
